Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Citeste mai mult... X

grecia clasica epoca clasica

Enciclopedia Clopotel
Adauga Articol
Epoca Clasica
Epoca Clasica


Secolele V-IV
Razboaiele medice

La sfarsitul secolului al Vl-lea, Imperiul persan era foarte puternic. Marele rege Darius se gandeste la o extindere a teritoriului sau. Se loveste insa de grecii din Asia si Ionia, care, ajutati de Atena si Eretria, cuceresc orasul Sardes; insa in 494, persii cuceresc Miletul, il incendiaza, il jefuiesc, omoara sau deporteaza locuitorii. Revolta din Ionia este inabusita. In 492, Darius isi restaureaza autoritatea asupra Macedoniei si Traciei si hotaraste sa pedepseasca Atena si Eretria pentru ca ajutasera Ionia. El ajunge pana in Atica. Atena hotaraste singura, in fata incetinelii cu care soseste ajutorul lacedemonian, sa nu astepte sosirea persilor in spatele zidurilor sale si sa dea lupta la Maraton. Grecii castiga batalia de la Maraton. Aceasta faimoasa batalie, condusa de strategul Miltiade, a ramas una dintre faptele glorioase ale Atenei. Trupele persane se intorc in Asia. Grecia aparase idealul juridic al unei cetati locuite de oameni liberi impotriva autoritatii unui suveran de drept divin asupra supusilor sai.

Temistocle, ales arhonte in 493, participase la aceasta batalie. A hotarat ca arhontii vor fi alesi prin tragere la sorti, masura care a limitat influenta Areopagului in beneficiul celor zece strategi, alesi prin vot direct. A creat, din veniturile exceptionale obtinute din minele de la Laurion, o puternica flota, care a crescut de la 70 la 200 de trireme.

Zece ani mai tarziu, Xerxes, care se pregatise de mai multa vreme, cu o armata si o flota imensa si dupa executarea unor lucrari impresionante, a trecut Helespontul pe un pod de vase in 480. Evacuarea Atenei spre Insula Salamina fusese planificata cu doua luni inainte de batalia de la Termopile, asa cum o arata o tablita, posterioara cu doua secole evenimentelor, descoperita in 1960: „Din ordinul Consiliului si al poporului..., atenienii si strainii care traiesc la Atena isi vor lasa femeile si copiii la Trezena si batranii si bunurile la Salamina. Ceilalti atenieni si strainii care au varsta potrivita purtarii armelor se vor imbarca pe cele doua sute de nave si vor lupta cu barbarii, spre binele propriei libertati si a celorlalti greci". Panica a fost mare atunci cand armata persana a aruncat ancora la Salamina, unde se refugiase si guvernul atenian.

Atena si Sparta, reconciliate, prevazusera o strategie, inspirata de Temistocle. Prima confruntare a avut loc la Termopile. Un tradator le-a indicat persilor o carare care ajungea in spatele liniilor apararii grecesti; o parte din trupele grecesti, avertizate la timp, s-au repliat, lasandu-i pe loc pe Leonida si cei 300 de soldati spartani care au pierit pana la unul. Batalia de la Salamina a fost castigata de greci. Eschil, in Persii, povesteste aceasta lupta. Xerxes si-a trimis inapoi flota si s-a intors impreuna cu armata in Asia, dupa un mars de patruzeci si cinci de zile. Un an mai tarziu, are loc o noua invazie a Aticii. Grecii, condusi de spartanul Pausanias, pun pe fuga la Plateea armata persana condusa de Mardonios, generalul lui Xerxes. in aceeasi zi, grecii cuceresc o victorie navala la Capul Mycale. Pericolul este definitiv inlaturat.

Atena creeaza acum o confederatie (Liga de la Delos - care se numea in realitate „atenienii si aliatii lor"), in scopul de a alunga definitiv barbarii de pe pamantul Greciei si din cetatile Asiei. La inceput, deciziile sunt luate in comun. Spartanii creeaza, la randul lor, Liga din Pelopones. Atena ii obliga pe aliatii care nu pot furniza corabii sa plateasca un tribut, depus in tezaur, aflat pe atunci la Delos si girat de magistratii atenieni. incet, incet, Atena isi impune hegemonia asupra cetatilor aliate; ea transporta tezaurul pe Acropole, ii obliga pe aliati sa utilizeze masurile si greutatile, ca si moneda Atenei, sa venereze zeii Atenei, sa participe la marile Panathenee, aducand un bou si o panoplie, sa dea o parte din recolta zeitei Demeter. Atena era, de asemenea, cea care impartea prada de razboi capturata de la inamic.

Pericle ajunge la putere. El a jucat un rol important ca seful grupului democratic si, dupa exilul lui Cimon si ostracizarea lui Tucidide in 443, devine conducatorul Atenei timp de cincisprezece ani. Reales, in fiecare an, strateg, intre 443 si 430, a ramas in fruntea cetatii. In 445, a incheiat un tratat cu Sparta. Dupa 445, intre Atena si Sparta domneste pacea. Este apogeul Atenei in toate domeniile, politic, artistic, comercial... iar aceasta epoca a fost denumita secolul lui Pericle.

Pacea lui Calias a pus capat neintelegerilor cu persii.

In anul 431 izbucneste razboiul peloponesiac, in urma tentativelor tebanilor de a pune mana pe Plateea, aliata fidela a Atenei. Atena are superioritatea pe mare, cu cele 300 de trireme, dar nu poate alinia decat 130 000 de hopliti si 21 000 de cavaleri, plus 12 000 de rezervisti. Sparta dispune de 60 000 pana la 100 000 de combatanti si de 1 600 de cavaleri si este ajutata de Liga peloponesiaca. Beligerantii, Atena si Sparta, se confrunta fara ca in aceasta lupta sa existe invingator sau invins. Lacedemonienii invadeaza Atica si o jefuiesc, fara a reusi sa cucereasca Zidurile Lungi, nici pe cele ale Atenei, unde Pericle a dispus sa se refugieze populatia Aticii. Atena nu poate face altceva decat sa efectueze raiduri pe coastele Peloponesului. Acest razboi, numit razboiul lui Arhidamos, dupa numele regelui Spartei, a durat opt ani si s-a incheiat prin pacea lui Nicias, in 421.

Declinul democratiei incepe o data cu moartea lui Pericle. Demagogii preconizeaza o cetate imperialista, dar au loc o serie de evenimente: esecul expeditiei in Sicilia si continuarea razboiului peloponesiac, care a lasat mult in urma toate conflictele anterioare intre greci. Cauza acestui razboi, ne spune Tucidide, a fost extinderea dominatiei ateniene si teama pe care a inspirat-o lacedemonienilor. Pericle a murit de ciuma la inceputul razboiului. I-a urmat Cleon. Prevazuta sa dureze treizeci de ani, pacea nu dainuie mult. Asa-numitul razboi deceleic (413-401), reincepe. Spartanii s-au instalat in Atica, dar razboiul se duce mai ales pe mare. La Atena, in 411, se instaleaza guvernul aristocratic al Celor patru sute pentru putina vreme, aproximativ un an. Democratia este restabilita. Dupa victoriile de la Cyzic si insulele Arginuse, Atena este in cele din urma invinsa la Aigos Potamos in 405. Razboiul a durat treizeci de ani.

Hegemoniei Atenei ii urmeaza cea a Spartei, care dureaza intre 401 si 383, apoi cea a Tebei, intre 379 si 362. Atena isi recapata, in parte, puterea - in ciuda tiraniei Celor treizeci, sub influenta Spartei, care nu a durat decat din 403 in 402 -, ceea ce i-a permis sa joace un rol important in timpul cuceririi macedonene, sub conducerea lui Filip. Atenienii, indemnati de Demostene, iau parte la primul razboi sacru de la Delfi. Filip intervine, dar in cele din urma trebuie sa se intoarca in Macedonia. Rade de pe suprafata pamantului Olint, cetate aliata a Atenei, care se resemneaza sa semneze pacea lui Filo-crate in 347. Razboiul este reluat in 339 si, in ciuda aliantei dintre ei, atenienii si tebanii sunt invinsi de Filip la Cheroneea in 338. Aceasta infrangere inseamna disparitia democratiei in Grecia si deschide epoca civilizatiei elenistice.

Grecia Clasica - Editura All