Enciclopedia clopotel
Mircea cel Batran
Mircea cel Batran a fost domnitorul Valahiei intre anii 1386-1418. Initial numele lui insemna "Mircea cel Vechi"
(venit din trecut, din batrani), dar acest sens a disparut odata cu evolutia limbii, numele pastrandu-se insa in aceeasi forma.
(venit din trecut, din batrani), dar acest sens a disparut odata cu evolutia limbii, numele pastrandu-se insa in aceeasi forma.
Mircea a dezvoltat armata, a ridicat fortificatii pe Dunare, avand si in legatura cu biserica o contributie insemnata.
In 1394, Baiazid I (zis si "Ilderim" - Fulgerul) a trecut Dunarea in fruntea unei armate de 40.000. Mircea a ripostat doar cu 10.000 oameni la Rovine, la 10 octombrie 1394, unde a iesit invingator.
In 1404 Mircea devenit si conducatorul Dobrogei.
"Cel mai viteaz si mai capabil domn crestin" cum l-a numit germanul Leunclavius a fost domnitorul Valahiei timp de 32 de ani. Mircea a fost si un iubitor de arta, construind diverse monumente, dintre care Manastirea Cozia este cea mai importanta.
Mircea a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, la sfarsitul domniei, in care se recunostea libertatea Valahiei, pentru care romanii erau nevoiti sa plateasca un tribut anual de 3.000 de piese de aur (o suma relativ mica pentru acea perioada), evitand astfel cu succes trasnformarea tarii intr-un pasalac otoman.
In 1394, Baiazid I (zis si "Ilderim" - Fulgerul) a trecut Dunarea in fruntea unei armate de 40.000. Mircea a ripostat doar cu 10.000 oameni la Rovine, la 10 octombrie 1394, unde a iesit invingator.
In 1404 Mircea devenit si conducatorul Dobrogei.
"Cel mai viteaz si mai capabil domn crestin" cum l-a numit germanul Leunclavius a fost domnitorul Valahiei timp de 32 de ani. Mircea a fost si un iubitor de arta, construind diverse monumente, dintre care Manastirea Cozia este cea mai importanta.
Mircea a semnat un tratat cu Imperiul Otoman, la sfarsitul domniei, in care se recunostea libertatea Valahiei, pentru care romanii erau nevoiti sa plateasca un tribut anual de 3.000 de piese de aur (o suma relativ mica pentru acea perioada), evitand astfel cu succes trasnformarea tarii intr-un pasalac otoman.