Astrologia este mentionata prima data cu trei milenii
inaintea erei noastre in Asiria si Chaldeea. In Mesopotamia au fost
gasite mai multe horoscoape scrise cu litere cuneiforme datand din era
elenistica, dintre cel mai vechi dintre ele avea data de 29 aprilie 410
i.e.n. In trecutul indepartat nu se putea pune problema unei stiinte
constituite in adevaratul sens al cuvantului, deci termenul de
"astrologie" nu este cel mai indicat. Este vorba mai degraba de
astromantie, adica o arta care avea ca scop aflarea viitorului, in
functie de pozitia astrilor intr-un anumit moment al zilei. Pe atunci
existau si alte arte divinatorii, unele din ele pastrandu-se chiar si
in zilele noastre. Printre acestea se numara oniromantia (interpretarea
viselor), cartomantia (divinatia cu ajutorul cartilor ), ghicitul in
bobi (practica straveche care se mai intalneste in mediul rural la noi
in tara), chiromantia (interpretarea informatiilor inscrise in palma),
ghicitul in cafea (obicei specific mai ales mediului urban).
|
Primul zodiac care a aparut a fost Zodiacul Chaldeean, cunoscut
astazi ca Zodiacul European. Acesta este pomenit in "Cartea lui Enoh"
(se presupune ca Enoh este al saptelea invatator al lumii, dupa Adam.).
Aceasta carte prezinta o legenda bizara, conform careia un grup de 200
de "ingeri" veniti din cer cu "care de foc" au mers pe muntele Hermon
(azi Djbel-el-Sheikh), la Poarta Zeului (Marginea terasei Baalbek),
unde au adus oamenilor cunostinte care au provocat o evolutie rapida in
multe domenii.
Incepand chiar din mileniul trei (i.Hr), babilonienii,
chaldeenii, chinezii si sumerienii calculau timpul in functie de
pozitia Soarelui si Lunei, in principal, dar si a altor planete.
Alaturi de Soare apare Marte, apoi Jupiter. Alaturi de Luna apare
Marte, Venus, apoi Saturn. Inca din secolul al XII-lea, astrologia isi
face loc si in Europa. Dogmele bisericii s-au dovedit a fi un
impediment in dezvoltarea acesteia, preotii considerand la vremea aceea
ca libertatea umana si providenta ar fi ingradite serios daca s-ar
accepta ideea conform careia astrele ar avea o anumita influenta asupra
oamenilor.
Astrologia nu a urmat acelasi traseu neschimbat precum aceste
arte, ea trecand de la statutul de "arta", la cel de "stiinta". Este
clar ca ea a evoluat impreuna cu omul si s-a schimbat in functie de
cerintele si necesitatilor acestuia. Ea s-a dezvoltat paralel cu
astronomia, mentinandu-si un caracter mai pragmatic. La descoperirea
planetelor Uranus (1781), Neptun (1846) si Pluto (1930), nu existau
date astrologice care sa faca referire la acestea. Abia dupa aceste
descoperiri a prins viata intr-un mod real si stiintific astrologia. Ea
s-a format ca urmare a observarii sistematice a influentei pe care o au
aceste planete asupra formarii caracterului oamenilor si asupra
destinului acestora. Se considera ca Uranus, Neptun si Pluton se
constitue in planete colective, si ca influenta lor este suportata de
intregi generatii si nu doar de anumite persoane.
Un rol important in dezvoltarea astrologiei ca stiinta l-au
avut hierofantii - mari preoti ai Egiptului, Hermes Trismegistul, Thot,
Ptolemaios, in timp ce in Romania au fost importanti Manilus si
Firmicus Maternus.
Astrologia a trecut prin multe perioade, cu suisuri si coborasuri,
dar s-a mentinut interesul si studiul in ce o priveste, astfel incat
putem spune ca astrologia este veche de cand este lumea.
|