Horoscopul zilei

Fecioara
(23 August - 21 Septembrie)


Sanatate
Bani
Dragoste

› vrei zodia ta

Cultura generala

Cea mai lunga domnie a unui rege a fost cea a lui Louis al XIV-lea, in Franta, care a fost incoronat la varsta de 5 ani, si a fost detronat de moarte 72 de ani mai tarziu.

› vrei mai mult

Bancul zilei

- 50% dintre hotii romani sunt in strainatate!
- Si restul de 50% unde sunt?
- In guvern.

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 


Iara daca trimise de-l chema, ii zise:
- Mare stare trebuie sa ai tu, tinere, de o risipesti asa. N-am vazut pana acum pe nimeni care sa vie la mine in ostrov de atatea ori una dupa alta.
- Da, mare si nesfarsita, raspunse flacaiandrul cu mandrie, ca si puterea cu care o fac.
Cum auzi maiastra aste vorbe, ii puse gand rau. Se lua deci pe langa dansul cu soptele cu momele, viclenindu-l ca sa-i afle puterea.
Flacaiandrul se pierdea de dorul ei cand o vazu dezmierdandu-l cu niste cuvinte mai dulci decat mierea. Se insela si ii spuse.
Atunci ea ii dete ceva de bau, iar el dete dintr-insul afara inima gainei. Ea o lua, apoi ii dete pe bete din ostrov.

Cand se dezmetici el si se vazu pirpiricosac, golanel si gonit, cugeta: "Daca nu tioi face-o eu, apoi sa stii ca nici dracul nu ti-o mai face".
Se duse la gazda si povesti ce i se intamplase.
- Nu ti-am spus eu, saracul de mine, sa nu te duci acolo? Ce o sa te faci acum?
- Ma voi duce in lume, si ce va vrea Dumnezeu cu mine.
A doua zi pleca si, trecand printr-o padure, ajunse la marginea unui rau. Acolo dete o coliba de pescar. Ii chioraia matele de foame si fu nevoit sa se abata.
Pescarul primi sa ramana la dansul sa invete pescuitul.
Intr-una din zile, pescarul zise flacaiandrului:
- Iata eu ma duc la targ cu cosul asta de peste. Pana una alta, ia si tu halaul ala, si vezi d-ei putea sa prinzi vro fata de peste ca sa avem de leguma pentru azi si maine.
- Las' pe mine, raspunse flacaiandru.
Pescarul pleca. Iara baiatul intra cu plasa in garla. Batu in sus, batu in jos si peste sa prinza, catusi decat. Tocmai era sa se lase de pescuit, cand vazu o mreana.
Mreana fugi, el dupa ea, pana ii veni bine si, aruncand plasa, o incalci intr-insa si o trase la margine.
Vazu el ca mreana era cat sa le ajunga pe doua zile. Se bucura in inima sa ca facuse o treaba cumsecade.
Se puse deci de o curata de solzi, o spinteca, ii scoase maruntaiele. Cand in loc de lapti, ce sa vezi? ceva ce nu semana a nimic. Lua el acel ceva, il spala, si ramase un fel de covatea mititica de piatra.
- Buna este si asta, zise el, sa am cu ce bea apa.
Si indata si lua oleaca de apa cu dansa sa bea. Cand s-o duca la gura, ea era plina cu galbeni. Se mira de asta intamplare. Rasturna banii in poala si mai lua o data apa ca sa bea. Cand sa aduca la gura, se facu iara bani.
- Acum, aide la zana mea maiastra, zise el.

Lasa si plasa, si peste, si coliba si intr-un suflet alerga la gazda lui din oras. Ii spuse despre norocul ce dase peste el si incepu a se gati sa mearga la ostrov.
Gazda se sili in toate chipurile sa-l opreasca de la aceasta otarare a sa. Fu peste putinta. Il tragea ata la rele. Pana una alta, umplu gazdei doua tocitori cu bani. Apoi lua cu dansul covatica de piatra si doua pungi pline, si se duse la ostrov.
Cum il vazu maiastra, il cunoscu. Intelese ea ca trebuie sa fi dat el cu mana in foc, si-l chema la dansa.