|
|
|
|
 |
| |
Intr-una din zile, dupa ce isi scoasera ochii, dascalul uitandu-se la ea cu ochi galesi si cu giugiuleli, ii zise:
- Ce mult as pofti sa mananc o pasare cu tine la masa.
- Maine e sarbatoare, raspunse femeia, voi trimite sa cumpere o pasare buna si grasa si o voi gati dupa pofta inimioarei dumitale.
- Daca ar fi vorba despre pasari de care se gaseste la toata lumea, nu ti-as fi mai spus dumitale, caci am si eu destule in curte, slava Domnului!
Dascalul batea seaua sa priceapa iapa. Femeii ii dete un fier ars prin inima.
- E, apoi ce fel de pasare ai voi dumneata? il intreba femeia.
- Ceva asa, deosebit, raspunse dascalul. Si ca sa nu mai ocolim, ti-oi spune romaneste, pe sleau: am pofta sa-ti mananc fripta gaina aia a ta din colivie.
- Vai de mine, dascale, dara cum as face eu una ca asta? Ce va zice barbatu meu cand s-o intoarce?
- Orice va zice, iaca, tu sa-i spui ca a murit. Si apoi nu pricep la ce sa mai tineti o gaina, care si asa e destul de batrana si care peste curand negresit ca tot are sa moara.
- Orisicum, dascale, tot nu-mi vine sa fac una ca asta, ca sa nu se amarasca barbatu-meu.
- Atata trecere n-am si eu la dumneata? mai zise dascalul. Asta imi dovedeste ca nu ma iubesti. Imi pare rau ca am indragit cu atata foc pe o nesimtitoare. Eu pentru dragostea ta as fi dat prin foc si prin apa, ca sa-ti fac voile, si tu pentru mine atata lucru sa nu faci. Sa stii dara ca de azi incolo n-ai sa ma mai vezi, ma duc sa ma inec.
Biata muiere incepuse a simti si ea de dansul, apoi, de frica ca sa nu-si faca seama singur pentru dragostea ei, se indupleca si fagadui dascalului ca-i va da gaina s-o manance fripta, singur, singurel, dupa cum dorea.
Cum auzi dascalul de una ca aceasta, ii zise ca acum s-a incredintat ca si ea il iubeste. Apoi puse la cale ca gaina s-o gateasca bucatareasa lui.
A doua zi, dupa ce porunci bucataresei sa nu lepede nimic din ale gainei, nici din maruntaie, ci s-o friga asa intreaga-intregulita, se duse la biserica, unde veni si femeia cu copiii.
Bucatareasa facu intocmai precum ii poruncise stapanu-sau, insa pe cand era aproape sa fie fripta gaina desavarsit, copiii se intoarsera de la biserica, desi nu se ispravise slujba, caci li se facuse foame, si se rugara de bucatareasa sa le dea ceva sa manance.
Cu atata gingasie se rugara copiii, incat bucataresei i se facu mila de dansii, le dete cate un codru de paine si, pe langa aceasta, celui mare ii dete capul gainei, celui mijlociu pipota, si celui mai mic inima, socotind ca acestea sunt lucruri de nimic.
Copiii mancara repede si se dusera iarasi la biserica.
Dascalul, care statuse ca pe ghimpi la biserica, cum iesi, veni numaidecat sa se puie la masa. Numai gandindu-se la gaina, ii lasa gura apa. Dara se supara cat un lucru mare cand vazu ca i se aduse gaina fara cap, fara pipota si fara inima. Se catrani de ciuda si de necaz dascalul, incat p-aci, p-aci era sa'nebuneasca.
Atunci racni ca un leu la bucatareasa, intreband-o cum a facut de i-a calcat porunca.
Biata bucatareasa spuse lucrul cum se intamplase, zicandu-i ca nu credea sa se faca atata tevatura pentru nimicul asta de maruntaie.
Vazu ca nu mai are incotro si se stapani, gusta cate ceva din masa, se scula foarte amarat si se hotari sa poarte sambetele copiilor.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
