|
|
|
|
 |
| |
- Adevarat sa fie, mai intrebara fratii, ca insemna ceva acele slove?
- Mai e vorba! raspunse el. Iaca sa v-o spui eu acum. Slovele acelea ziceau ca: cine va manca capul gainei, va ajunge imparat.
- Eu imparat?! zise cel mare, care mancase capul.
- Asa, raspunse fratele cel mijlociu. Cel ce va manca inima gainei, de cate ori se va culca, se va pune la capul lui o punga cu banet, unde o va gasi cand se va scula.
- Mie sa mi se intample asta? intreba cel mic, care mancase inima.
- Tie, ii raspunse fratele cel mijlociu. Iara cel ce va manca pipota gainei se va face nazdravan.
- D-aia stii tu nazdravaniile astea, strigara fratii cel mare si cel mic deodata.
- D-aia, fratilor, le raspunse mijlociul. Acum, ca sa scapam de aici, trebuie sa ne punem toate puterile sa stricam fereastra magaziei astia si sa fugim, caci demonul de dascal are de gand sa ne ia in revarsatul ziorilor, sa ne duca in padure si sa ne omoare.
Se pusera cu totii, sfaramara fereastra si fugira. Mersera, mersera, toata noaptea. Cand se lumina de ziua, ajunsera la un loc unde se deschidea trei drumuri. Aci stete sa se odihneasca. Se hotarara sa apuce fiecare pe cate un drum si sa se duca unde io lumina Dumnezeu. Se imbratisara, se sarutara, isi luara ziua buna unul de la altul cu lacramile in ochi si se despartira.
Mersera ei toata ziua, cand inde seara fratii cei mari se intalnira iara. Pasamite drumurile pe care apucasera ei se intruneau acolo. Atunci nazdravanul zise:
- Pesemne ca Dumnezeu vrea sa fim tot impreuna, daca el ne-a adus aci. Asadara sa nu ne despartim in toata viata noastra. Mai-nainte de aci este un oras mare. Acolo a murit imparatul si maine se alege altul: cel ales ai sa fii tu.
- Ia lasa vorba aia incolo, mai frate, si nu ma mai face sa-mi intre gargauni in cap. Mai bine zi: ai sa mergem sa cautam ceva de lucru, ca burta, auzi, cica n-am mancat de ieri si cere, sarmana.
Mergand ei, ajunsera la orasul care era inaintea lor. Aci intalnira un batran pe care il rugara sa-i indrepteze la vrun han, unde sa maie noaptea. Batranul le spuse ca hanurile gem de lume care a venit sa fie fata la alegerea imparatului, care se va face maine, ca nu va gasi nici un loc de mas si ii lua la dansul acasa, unde le dete de mancare si un pat de odihna.
A doua zi de dimineata se scoala cu totii, se spala, se scutura si pleaca cu batranul afara din oras pe o campie intinsa, ca sa vaza si ei cum se aleg imparatii la cetatea aceea.
Batranul le spuse ca alegerea se face asa: dregatorii cei mari ia un porumbel alb nevinovat, il incarca cu cordele foarte frumoase cu tot felul de fete, il arunca in sus, si pe cine s-o lasa porumbelul, p-acela il face imparatul lor.
Pe locul hotarat se adunase, inca pana a nu se face ziua, atata lume, cata frunza si iarba, de nu se mai putea misca, si batranul cu copiii abia gasira si ei un coltisor la o parte de unde sa se poata uita si ei. N-apucara sa se aseze bine si auzira un sunet de bucium. Atunci se facu o tacere de se auzea musca zbarnaind. Toata lumea tinea ochii tinta in sus.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
