Cumpara de asta data haine pentru copii, caci erau goi. Mai lua niste unelte si dichisuri de ale lui pentru munca si pentru casa, caci nu credea ca o sa fie in toate zilele Paste, sa tot gaseasca la oua d-astea scumpele. Cateva zile d-a randul se mai duse el in padure si tot gasea cate un ou. Se facu insa mai nazuros in targ, tinu mai la pret si cu mirare vazu ca scoate cate patru pungi de bani in loc de doua.
Apoi daca vazu ca asa merge treaba, isi facu o cascioara, isi mai indulci si el traiul si-si dete copiii la dascal ca sa invete carte.
Intr-una din zile, ducandu-se mai de dimineata sa-si ia merticul, dete peste pasarea ale cui oua le lua el. Sta pe cuib. Asa frumusete de pasare nu mai vazuse, nici mai auzise. Indata ii trasni prin cap ca ar fi bine sa o duca acasa la dansul. O si lua binisor si cu mare bucurie aduse la bordeiul lui pe stapana oualor.
Apoi, ducandu-se in targ, porunci o colivie foarte frumoasa si foarte mare, in care colivie isi aseza gaina si o ingrijea ca pe copiii lui.
Cu chipul acesta scapa si de drumul de toate zilele prin padure si de suitul in copaci.
Gaina ii oua in toate zilele cate un ou, in colivie.
Imbogatindu-se el, goni saracia din satul lui. Facea bine la tot satul. Ajuta pe orice nevoias, cumpara vaci la toate vaduvele, ocrotea pe toti copiii sarmani.
Omul era nesatios. Ci cat are, tot ar vrea sa mai aiba. Muncitorul, dupa ce vazu ca are destul, incepu a face negot. Si fiindca negotul, cand merge bine, de firea lui este sa se intinza ca pecingenea, dete ghies muncitorului sa calatoreasca prin tari straine dupa negot.
Porni dara intr-o calatorie departata peste mari si tari.
Intr-o zi, cand lipsea si nevasta lui d-acasa, copiii intrara in colivie ca sa se joace cu gaina. Jucandu-se ei acolo, unul din ei ridica aripa gainei si vede ca este ceva scris acolo:
- Sa te vaz, nene, zise cel mijlociu catre cel mai mare din frati, poti tu sa citesti ce zice aici?
- Ba nici boaba, raspunse el. Astea parca nu sunt slove de care ne arata dascalul.
- Sa mergem sa chemam pe dascal, sa ne spuie el ce zice acele slove, zise cel mai mic din frati.
- Bine zici tu, raspunsera amandoi, fratii mai mari, sa mergem, sa mergem.
Si intr-un suflet ajunsera la dascal, ii spusera si-l rugara sa vie sa citeasca, ca sa stie si ei ce zice acele slove de sub aripa gainei, pe care o pastreaza in colivie tat-al lor.
Dascalul deocamdata nu voi sa creaza ceea ce-i spuneau copiii, dara dupa ce-l incredintara, se hotari sa vie intr-o doara, mai mult de hatarul lor, decat pentru vro isprava.
Cand vazu acele slove si le citi, dascalul ramase inmarmurit si, intrandu-i gargaunii in cap, ii si puse gand rau gainei.
Copiilor insa le zise ca acelea ce li se pareau a fi slove era un fleac si ca nu insemna nimic.
Ce facu dascalul, ce drese, se dete pe langa muma copiilor si, cu sosele, cu momele, ii intra pe sub piele si se inadi cu dansa.
Biata femeie, slaba ca toate femeile, se planisi dascalului.
