Originile

La originea conflictului au stat cauze numeroase si eterogene. Pe plan cultural ele au fost legate de dezvoltarea (sfarsitul sec. XIX) curentelor de gandire nationaliste, de irationalismul si exaltarea violentei ca factor de schimbare in istorie, care au gasit o rezonanta deosebita in miscarile panslaviste si pangermaniste.

Echilibrele politice au intrat in criza din cauza concurentei coloniale si maritime dintre Marea Britanie si Germania, care sub imparatul Wilhelm II incerca sasi asume rolul de putere mondiala datorita soliditatii sistemului productiv si al unei masive inarmari. La aceasta se adauga si tensiunea persistenta franco-germana dupa razboiul din 1870 si rivalitatea austro-rusa in Balcani, alimentata la randul sau de conflicte intre statele din regiune (v. balcanice, razboaie). Nu trebuie uitate nici tensiunile generate de presiunile nationale din interiorul marilor imperii multietnice, cum ar fi cel habsburgic (cu contradictii nerezolvate intre popoarele germane, ungare si slave) si cel otoman (v.), prin renasterea nationalismului arab (v. panarabism). Au contat si motivatiile economice si financiare, explodarea dezechilibrelor create ca urmare a tumultoasei miscari de dezvoltare a deceniilor precedente, pana atunci absorbite in parte de cursa pentru colonii (v. imperialism).

Transformarile sociale

Disparand repede ideea unui razboi scurt, durata insasi si costul de vieti omenesti ale conflictului au provocat profunde mutatii in societate si in economia europeana. In viata politica s-au boaielor religioase din Franta (sec. X VI-XVII) au teoretizat limitele absolutismului regal si au sustinut legitimitatea de a detrona si ucide suveranii care se opuneau libertatii religioase a poporului.

Moncalieri, proclamatia de la, document aparut in 20.XI. 1849, cu ocazia alegerilor pentru parlament, de catre Victor Emanuel II de Savoia pentru a indemna supusii sa aleaga o majoritate moderata, care sa anuleze refuzul majoritatii de centru-stanga a Camerei abia alese sa ratifice pacea cu Austria, daca mai intai guvernul nu va lua masuri de tutelare a refugiatilor lombarzi. Alegatorii au fost de acord cu propunerea suveranului si noua Camera a ratificat tratatul pe 9.1.1850. Monde, Le, cotidian francez fondat la Paris in 1944 de H. Beuve-Mery si devenit, pe o linie liberal-democra-tica riguroasa, unul dintre cele mai renumite organe de presa din intreaga lume, mai ales pentru aspectele de politica internationala.

Noua Europa

La sfarsitul conflictului patru mari imperii au disparut, iar din cenusa lor s-au nascut noi entitati statale. S-a intamplat cu Rusia tarista, tarata in revolutia din 1917 (v. revolutia rusa), Germania wilhel-miana, transformata intr-o noua republica, vlaguita (v. Weimar, republica de la), in timp ce destramarea Austro-Ungariei si a Imperiului otoman au accentuat traditionala instabilitate din regiunea central-orientala a Europei. Pacea din 1919 a dorit „sa pedepseasca" pe invinsi, dar s-a dovedit fragila si a dus la aprinderea fitilului spiralei crizei economice si politice (v. criza din 1929) de-a lungul anilor '20 si '30, care a dus apoi la explozia celui de-al doilea razboi mondial.

Evenimente politice

La Sarajevo arhiducele Franz Ferdinand de Habsburg este asasinat de teroristii sarbi (28.VI). Austria trimite Serbiei un ultimatum dur (23.VII) si pe 28.VII o invadeaza. Imediat se dezlantuie clauzele aliantelor care legau intre ele principalele puteri europene (Tripla Alianta: Austria, Germania, Italia; Tripla Intelegere - Antanta: Anglia, Franta, Rusia).

Rusia sustinand Serbia ceruse (30. VIII) mobilizarea generala, Germania declara razboi Rusiei (1 .VIII); aceasta a determinat mobilizarea Frantei si declaratia de razboi a Germaniei catre Franta (2.VIII). Germania intre timp, punand in practica planul Schlieffen, invadeaza Belgia (3.VIII). La randul sau Austria declara razboi Rusiei (5.VIII) si Serbia Germaniei (5.VIII). Trupele engleze ataca coloniile germane din Africa. Japonia declara razboi Germaniei (23.VIII). Imperiul otoman intra in conflict alaturi de Puterile Centrale (1.IX).

Frontul de vest

Odata invadata Belgia (3.VIII), germanii condusi de HJ. von Moltke au cucerit Licge (6. VIII) si au intrat in Bruxelles (20. VIII). intre Charleroi si Mons trupele franco-engleze au incercat sa opreasca (22.VIII) inaintarea germana, dar caderea Namurului a pus in pericol toata desfasurarea aliata, care pentru a evita incercuirea incepe (25. VIII) retragerea, astfel incat germanii ajung sa ameninte direct Parisul (3.IX). Francezii comandati de generalul Joffre, sustinut de generalul Gallieni, contraataca (batalia de pe Marna, 6-12.IX) si resping armata germana pe Somme.

Tentativa germanilor (Moltke este sustinut de E. von Falkenhayn) de a ajunge la Marea Nordului ocolind flancul stang al fortelor franco-engleze (batalia de pe Yser, 19.X-17.XI) nu obtine decat rezultate partiale (cuceresc Ostende). "Razboiul fulger" proiectat de inaltul comandament german esueaza. Se trece la un razboi de pozitie istovitor, de-a lungul unui front de 780 km, de la Marea Nordului la Vosgi.

Frontul de est

Rusii invadeaza Prusia orientala (17.VIII) dar sunt opriti si constransi sa se retraga de catre germanii condusi de Hindenburg si Ludendorff in luptele de la Tannenberg (27-30.VIII) si de la Lacurile Mazuriene (9-14.IX). In Galitia rusii ii constrang pe austrieci sa abandoneze Lvov.

Alte fronturi

Sarbii au oprit invazia austriaca (20.X), dar oricum Belgradul cade (2.XI) atunci cand se reia ofensiva. Orasul este recucerit de sarbi la putine zile (16.XII). Japonezii, ocupand insulele din Pacific (VIII) apartinand Germaniei, isi adjudeca Kiaochow. Trupele franceze si engleze ocupa Africa de sud-vest germana, Togo, Camerun si Africa orientala germana.

Razboiul pe mare

In largul insulelor Falkland, in fata coastelor argentiniene, o unitate navala germana, condusa de amiralul von Spee, este distrusa total (8.XII) de catre englezii aflati sub comanda amiralului Sturdee.

Anul 1915

Evenimente politice. Este anul intrarii in razboi a Italiei si Bulgariei. Esuand negocierile (ITII) cu Austria, Italia se orienteaza tot mai mult spre Antanta (pactul de la Londra, 26.IV). Pe 24.V declara razboi Austriei. Bulgaria se aliaza cu Puterile Centrale si pe 14.X intra in razboi, agravand situatia si asa precara a Aliatilor in Balcani si provocand caderea Serbiei.

Frontul de vest

O serie de ofensive aliate in Cham-pagne (II, IX,X) si in Artois (V, VI, X) nu aduc rezultate importante. Germanii, in timpul celei de-a doua batalii de la Ypres (22.VI) utilizeaza pentru prima data gaze asfixiante.

Frontul de est

In timp ce in nord rusii sunt infranti de Hindenburg pe Niemen (7.II), la sud cuceresc fortareata Przemysl (21 .III). Pe 2. V austro-ungarii desfasoara ofensiva in Galitia: Mackensen, rupand frontul rus de la Gorlice (9.V), recucereste Lvov (22.VI) si austriecii Przemysl (3. VI). O noua ofensiva pe Vistula (13.VI) ii aduce pe germani la Varsovia (5. VIII). Urmatoarea ofensiva de pe Niemen (8.VIII) ii constrange pe rusi sa abandoneze Polonia, Lituania si Kurlanda.

Frontul italian

Italia intra in razboi impotriva Austriei (24.V), sub comanda lui L. Cadorna. Ocupand (24-25.V) o serie de pozitii pe frontul de la Trentino (Tonale, Montecorno, Pasubio, Coni Zugna) si pe Isonzo, inaintarea italiana trebuie sa se opreasca in fata fortificatiilor austriece. Patru ofensive italiene pe Isonzo (23.VI-7.VII; 18.VII.-3.VIII; 18.X-4.XI; 10.XI-2.XII) nu au adus avantaje teritoriale importante.

Alte fronturi

Aliatii au incercat sa ajute Serbia debarcand la Salonic (5.X). Armatele Puterilor Centrale sub comanda lui Mackensen au atacat in acelasi timp Bulgaria (14.X). Serbia este complet invinsa. O parte din armata sarba (100 000 oameni) este salvata de flota italiana si aliata.

Razboiul pe mare

Germania intensifica lupta submarinelor si declara (4.11) zona de razboi apele teritoriale britanice cu posibilitatea scufundarii oricaror nave, chiar si de marfuri sau neutre. Scufundarea (7.V) pachebotului englez Lusitania, cu 128 americani printre victime, determina luarea de pozitie a SUA care impune abrogarea ordinului de razboi submarin total.

Anul 1916

Evenimente politice. Intrarea in razboi a Romaniei ' (28. VIII) dupa incheierea tratatului de alianta cu puterile Antantei nu le-a adus acestora din urma avantajele la care se asteptau. Pe 28.VIV si Italia declara razboi Germaniei.

Frontul de vest

Generalul german Falkenhayn, cu scopul de a dezechilibra frontul francez, avand de partea sa fortareata Verdun, incearca o puternica dar inutila ofensiva (21.11-24.VI). Aliatii contraataca (l.VIII-23.X) pe Somme, si cu toate ca au mari pierderi, obtin rezultate de mica importanta.

Frontul de est

Rusii invadeaza Bucovina si reocupa o mare parte a Galitiei (VIII-IX). Romania, intrata in razboi de partea Aliatilor (27. VIII), inainteaza pana la Carpati. O contraofensiva austro-germano-bulgara (25.IX) duce la recucerirea Transilvaniei, la invadarea Romaniei si la cucerirea (6.XII) Bucurestiului.

Frontul italian

Dupa a cincea batalie de pe Isonzo (21.III), incheiata fara succes, austriecii incep (15.V) Strafexpedition (expeditie de pedepsire). Sparg frontul la Asiago, dar sunt opriti pe Pasubio si in Valsugana. Italienii contraataca (4-7. VIII, a sasea batalie de pe Isonzo), cuceresc Sabotino, Podgora, Oslavia, San Michele si Gorizia (8. VIII). in toamna se succed fara succes alte trei ofensive pe Isonzo (14-17.IX; 9-12.X; 31.X-4.XI).

Alte fronturi

Turcii inainteaza in Armenia (I) cuceresc Erzurum (II) si Trebizonda (19.IV). in Mesopo-tamia colonelul englez Lawrence cheama la revolta araba impotriva turcilor, cu promisiunea unui stat arab independent.

Razboiul pe mare

Pe 3.IV flota germana aduce mari pierderi celei engleze in luptele din Jiitland, dar nu reuseste sa-i ia Angliei suprematia pe mare. Flota germana, o data ajunsa in porturi, nu va mai indrazni sa iasa in larg.

Anul 1917

Evenimente politice

Anul 1917 este caracterizat de doua evenimente fundamentale in istoria razboiului: interventia americana si retragerea Rusiei. Razboiul submarinelor duce SUA la ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si la declaratia de razboi pe 6.IV in ceea ce priveste Rusia, criza politica din ianuarie este grabita prin miscarile de la Petrograd si abdicarea tarului Nicolae II (15.III). Pe 16.111 Lenin ajunge in Rusia. Insurectia inceputa de bolsevici triumfa la Petrograd pe 7.XI (sau 25.X, dupa calendarul iulian in vigoare atunci in Rusia). Pe 26 noul guvern sovietic cere Germaniei incheierea unui armistitiu. Negocierile de pace incep la Brest-Litovsk pe 20.XII.

Frontul de vest

Germania declara (1 -II) un razboi submarin pana la ultima limita, determinand in acest fel intrarea in razboi a SUA (6.IV), ale carei prime contingente debarca in Franta pe 26.IV Aliatii ataca in forta pozitiile germane, avand loc ofensive mai intai in Aisne (9.IV-5.V), apoi in Flandra (VII-XI), cu pierderi ridicate si rezultate minore. Nemultumirea raspandita intre trupe culmineaza cu acte de nesupunere din partea combatantilor la Soissons.

Frontul de est

Revolutia izbucnita in Rusia (8-14.III) ii determina iesirea virtuala din razboi, in ciuda unei efemere ofensive din vara, ordonata de guvernul provizoriu al lui Kerenski.

Frontul italian

Armata italiana este istovita in urma unei serii de ofensive: a zecea batalie de pe Isonzo (12. V-4. VI), cucerirea Ortigarei (10-26. VI) si puternica ofensiva pe frontul Venetia Giulia (a unsprezecea batalie de pe Isonzo), incheiata cu cucerirea Podisului Bain-sizza. Comandamentul austro-ungar desfasoara, insa, (24.X) o violenta contraofensiva, in urma careia liniile italiene sunt sparte la Caporetto (LXI). Armata italiana se retrage la Piave (2.XI). Urmatoarele tentative austriece de a forta linia se lovesc de rezistenta italiana. Cadorna este inlocuit de A. Diaz.

Alte fronturi

Aliatii isi extind capul de pod la Salonic si in Orientul Mijlociu, englezii cuceresc de la turci Gaza, Iaffa si apoi Ierusalimul (9.XII).

Anul 1918

Evenimete politice

Pe 8.I Wilson fixeaza in „14 puncte" premisele pentru viitoarea pace. Austria pe 14.IX cere armistitiu, Bulgaria il semneaza pe 28, Turcia pe 30. La 14.X isi proclama independenta cehoslovacii, ungurii, croatii si slovenii. Independenta Poloniei va fi proclamata abia pe 7.XI. Armistitiul italo-austriac de la Villa Giusti este semnat pe 3.XI. Pe 9.XI izbucneste revolutia la Berlin: urmeaza abdicarea lui Wilhelm II si proclamarea republicii. Noul guvern german semneaza armistitiul la Rethondes (11). in aceeasi zi Carol I abandoneaza puterea, pe 12 este proclamata republica in Austria, iar pe 16 in Ungaria.

Frontul de vest

Generalul Ludendorff incepe ofensiva pe Somme (2LIII). in sectorul de la Amiens a V-a armata engleza este zdrobita si germanii intra pentru 50 km in liniile aliate. Parisul este bombardat de super-tunul Bertha. Pentru a face fata situatiei se instituie comanda suprema unica incredintata generalului Foch. O a doua ofensiva germana care tintea cucerirea oraselor Calais si Dunkerque este dezlantuita (9.IV) in Flandra, dar este respinsa. Cea de-a treia ofensiva (27.V) pornita de la Chemin-des-Dames ii aduce pe germani pe Mama unde, in iulie, desfasoara o noua batalie in care sunt coplesiti de rezistenta Aliatilor, care contraataca (18.VIII-26.IX), eliberand intreaga Franta si o parte din Belgia. Pe 11 .XI la Compicgne este semnat armistitiul intre Germania si puterile Antantei.

Frontul de est

Rusii semneaza (8.III) pacea de la Brest-Litvsk.

Frontul italian

Austriecii comandati de generalul Boroevic (frontul de la Piave) si Conrad (frontul de la Grappa) desfasoara (15. VI) o puternica, desi zadarnica, ofensiva generala pe frontul italian. La 24.X comandamentul suprem italian ordona contraatacul: la Vittorio Venetro liniile austriece sunt rupte(29.XI). Pe 2.XI trupele italiene intra in Trento si Triest; la 3.XI se ajunge la granitele naturale de la Brennero si Monte Nevaso si comandantul austriac semneaza capitularea.

Alte fronturi

Ofensiva aliatilor impotriva bulgarilor se incheie cu capitularea Bulgarie. In Orientul Mijlociu englezii ocupa Damasc(30.IX) si Alep (26.IX).

Tratate de pace

Versailles(28.VI 1919) cu Germania, Saint-Germain-en-Laye(10.IX.1919) cu Austria, Neuill (27.IX.1919) cu Bulgaria, Trianon (4.VI.1919) cu Ungaria Scvres(10.VIII.1920) cu Turcia.

Enciclopedie de Istorie Universala - Editura All