In cele mai vechi timpuri, producerea de arme (care coincideau adesea cu instrumentele de munca, utilizate atat pentru vanarea animalelor cat si pentru operatiile de atac si aparare fata de alte fiinte umane) a mers in pas cu diferitele stadii de dezvoltare a capacitatii de a prelucra mai intai materialele disponibile (oase, pietre, lemn) apoi metalele (arama, bronzul, fierul).

                                           

S-a trecut de la maciuca primitiva la unelte de piatra si de la pumnale de silex la arme de atac de calitate superioara, precum pumnale metalice cu lama lata, triunghiulara, sabii cu cele mai variate forme, sageti cu varfuri metalice intarite.Producerea de arme cu parti de metal a dus la diversificarea armamentului de aparare, precum scuturile si platosele (la inceput din lemn si piele).