Flautul este un instument muzical de suflat format dintr-un cilindru ingust de lemn sau metal, prevazut cu mici orificii si clape, care emite sunete foarte inalte. Flautul a aparut sub o alta forma inca din perioada preistorica si este unul dintre cele mai vechi instrumente descoperite vreodata. Cel mai vechi flaut a fost gasit in grota Gourdan din Franta, fiind confectionat din os. De-a lungul timpului, flautul se facea din materiale precum abanos, fildes, portelan sau argint.


Cel care a adus flautul la aproximativ forma sa din prezent a fost inventatorul Theobald Boehm. El a adus modificari instrumentului, schimband sistemul de manuire al clapelor, distanta si marimea gaurilor. Intensitatea sunetului este data de puterea cu care sufla flautistul, iar inaltimea sunetelor poate fi controlata de pozitia buzelor. Flautul din prezent are de obicei o lungime de 70 cm si este dotat cu 13 orificii care se inchid si se deschid cu clapele actionate de sistemul de parghii, aplicat pe corpul instrumentului.