Genul musical “pop” este cea mai consistenta parte a muzicii corespunzatoare culturii de masa de-a lungul secolului XX. In general, structura muzicii pop este una lejera, pe ritmuri agreabile, de foarte multe ori dansante. Cele mai dese subiecte ale acestui gen musical sunt: dragostea, libertatea, reusita etc.

Cuvantul pop, preluat din limba engleza, serveste ca abreviere pentru adjectivul popular (celebru, faimos). Termenul englezesc a dat nastere mai multor concepte privitoare la cultura produsa de populatia de la oras, prin abordari artistice cu un grad de utilitate semnificativ mai ridicat decat in cazul creatiei culte (care mizeaza nu arareori pe „arta pentru arta”), prin vehicularea unor mesaje de protest cauzate de viciile societatii, de scena politica nationala sau mondiala etc.

Cel mai mare impact l-a avut conceptul de popular culture (mai scurt, pop culture), care introduce un concurent puternic pentru cultura savanta. Creatiile sale imprumuta unele trasaturi ale folclorului, dar autorii sunt, cel mai adesea, oraseni; prin urmare, nivelul de educatie scolara este unul mai ridicat, cei mai multi dintre reprezentatii noii culturi fiind cel putin semi-docti.

Dupa probarea succesului noii miscari, pop culture a scos la lumina si alte laturi decat pe aceea dezinteresata, fiind o strategie excelenta atat pentru a influenta publicului ca tinta a deciziilor politice, cat si de exploatare a lui in scop comercial.

Muzica pop cuprinde o parte semnificativa din manifestarile muzicale ale culturii maselor. In zilele noastre, muzica pop a pastrat subiectele prin care se reflecta viata de zi cu zi, cel mai des fiind descrise evenimentele lipsite de spectaculos.