A treia ipoteza

A treia ipoteza, nici mai mult nici mai putin credeibila decat primele doua este aceea a identificarii Tartessos-Atlantis. Pantru a analiza valabilitatea argumentelor in favoarea acestei identificari trebuie, in lipsa unor date arheologice, sa ne adresam textelor antice. Toate izvoarele localizeaza Tartessosul in Baetica (Andaluzia de astazi) in apropierea unor bogate mine de cupru, regiune socotita in antichitatea clasica printre cele mai bogate din lume. Naturalistul Pliniu cel Batran elogiaza Baetica pentru rodnicia ei, iar istoricul si calatorul Poaseidonis - intr-un text pastrat prin intermediul lui Strabon - arata ca fluviul Baetis (astazi Guadalquivir) era navigabil printre paduri de maslini si ca Baetica (pe care o numeste Turdetania) exporta ceara, miere si rasina ; navele ei sunt construite dintr-un lemn special care se gaseste numai aici, de asemenea pescuitul tonului, stridiilor, scoicilor si emlcilor se practica intens.

In legatura cu aspectul regiunii, Strabon si Pausanias relateaza ca intre 500 si 100 i.e.n., Guadalquivirul nu mai avea decat doua brate dintre cele trei pe care le avusese mai inainte - si care treceau printr-un lac numit de cei vechi Lacus Ligustinus - astfel incat la gura raului se formau insule, sau poate ca numai o singura insula mai mare. Lacul s-a transformat incetul cu incetul intr-o mlastina - prin partea locului i se spune astazi marisma - iar bratul nordic al Guadaliquvir s-a impotmolit din pricina aluviunilor nisipoase. Daca insula de la gura raului era intr-adevar Atlantis, atunci unele afirmatii ale textului platonic capata sens : acele "potopuri" care sugereaza inundatii, disparitia insulei care s-a scufundat (sun aluviuni?), navigatia "impiedicata de o mare cantitate de noroi pietrificat" s.a. Cum Guadalaquivirul are acum un singur brat intre regiunea mlastinoasa si mare, nu mai poate fi vorba de o insula.

Bogatia Atlantidei, ne spune Platon, era atat de mare incat n-a mia fost vreu regat care inaintea sau dupa pieirea ei sa fi atins asemenea state infloritoare. Or, Tartessos era printre cele mai bogate orase ale Europei apusene, iar metalele care se extrageau in regiune corespund aproximativ cu cele mentionate in Critias. Parerea unor cercetatori ca in Turdetania cositorul era un metal rar este contrazisa de altii ; si apoi, Tartessos era, dupa toate probabilitatile, si un port de tranzit - prin intermediul lui se comercializa mare parte a cositorului adus din Insulele Casiteride. De altfel, intensa activitate portuara, mentionata atat in textele platonice despre Atlantida, cat si in cele isrorice si geogrfaice despre Tartessos, este inca un argument in favoare ipotezei tartesiene.

Cel mai important lacas de cult al atlanzilor era templul lui Poseidon, edificiu monumental ridicat pe malul marii. In templu se afla o coloana de orichalc in care erau gravate legile date de Poseidon, precum si cronicile atlanzilor. Pe de alta parte, Strabon relateaza despre inscriptii tartesiene in versuri si proza, de asemenea despre legi cu o vechime de 6 000 ani.

Unii antologi sunt impotriva unei identificari Atlantis-Tartessos, sau mai bine zis, sunt pentru o identificare. Toate aceste insuccese in cautarea Tartessosului pe teritoriul Spaniei nu sunt intamplatoare [_] Tartessosul trebuie identificat nu cu Atlantida pe intregul ei, ci numai cu regatul celui de-al doilea fiu al lui Poseidon, Eumelos, in compunerea caruia intra, probabil, si regiunea Spaniei invecinata cu Gadeira. Cu alte cuvinte, capitala Atlantidei cu constructiile ei monumentale (palatul regal, templele lui Clitio si al lui Poseidon, hipodromul s.a.) nu trebuie confundata cu Tartessos, care era (probabil) unul dintre orasele regatului lui Eumelos ; asa cum s-a spus si despre Insulele Canare - Tudetenia ar fi fost, deci un teritoriu marginas al Atlantidei.

Dupa parerea unui antolog sovietic, Tartessosul "a fost cautat acolo unde n-a fost niciodata" de vreme ce s-a scufundat. Este un punct de vedere care gaseste sprijin in unele antecedente istorice : oarasul antic Sibaris, de pilda, renumit pentru viata de petreceri si huzur a locuitorilor sai, este si el "inmormantat" pe tarmul Lcaniei italice, acoperit de aluviunile vechiului Crathis.
In fond, nu este chiar atat de important daca Tartessosul a fost capitala regatului principal al Atlantidei sau numai un oras din tara marginasa a regatului Eumelos - puncte de legatura intre Atlantida si apusul Europei.

E adevarat ca uneori atlantologia a fost folosita in scopuri care n-au nimic in comun cu stiinta - s-a vornit despre misterioase carti sfinte, despre vechi documente si inscrptii criptografice tibetane, indiene sau egiptene, in discutii au intervenit teosofi si ocultisti, s-a vanturat si ideea unei legende ezoterice a Atlantidei si in legatura cu cultura atlanzilor s-a vorbit de "Varsta de aur a omenirii" ; toate aceste aberatii, calificate drept un "gunoi pseudostiintific", n-au nici o legatura cu atlantologia si cu problemele pe care si le propune ea spre rezolvare.

Trebuie tinut seama de faptul ca legenda Atlantidei a starnit un interes larg printre oamenii de stiinta, a determinat cercetari serioase in domenii variate ca istoria, arheologia, geologia, oceanografia, antropologia, etnografia - cercetari care au dus la rezultate valoaroase. Astfel putem parafraza cu mandrie vorba de duh a unui rege al Frantei, care a spus : "Daca Atlantida n-a existat, merita sa fie inventata".