In primul rand numele i-l datoram lui Sir John Herschel, care a folosit pentru prima oara acest termen in 1839, anul in care procesul fotografic a devenit public. Cuvantul deriva din termenii grecesti pentru "lumina" si "scriere".

Inainte de a enunta stadiile pe care le-a parcurs dezvoltarea domeniului fotografiei, este important de mentionat o anumita predictie uimitoare, poate chiar putin ciudata, facuta de de la Roche (1729- 1774), in lucrarea denumita "Giphantie". In aceasta povestire imaginara era posibila captarea imaginilor din natura pe o panza care fusese acoperita cu o substanta lipicioasa. Conform povestii, aceasta suprafata nu numai ca furniza o imagine "in oglina" pe suprafata lipicioasa, dar aceasta imagine se mentinea pe ea. Dupa uscarea acesteea in intuneric, imaginea ramanea in permanenta.
Autorul nu a stiut cat de profetica a fost lucrarea lui, numai cateva decenii dupa moartea acestuia fiind incepute procesele realizarii fotografiilor de azi.

Pentru a fi posibila realizarea fotografiei sunt combinate 2 procese distincte. Este oarecum surprinzator faptul ca fotografia nu a fost inventata mai inainte de anul 1830, dat fiind ca aceste procese erau cunoscute cu ceva timp in urma.

Primul din aceste procese a fost de natura optica. Vestita "Camera Obscura" exista de cel putin patru sute de ani. A fost pastrata in interiorul acesteia o pictura a lui Leonardo da Vinci, datand din 1519. Cam tot in acea perioada camera obscura era folosita pentru a mentine picturile intr-o forma cat mai buna si mai apropiata de realitate.

Al doilea proces a fost de natura chimica. Cu sute de ani inainte ca fotografia sa fie inventata, oamenii au fost atentionati, de pilda, ca unele culori sunt albite de soare, dar au fost subliniate anumite mici distinctii intre caldura, aer si lumina.

• In 1600 Robert Boyle, un fondator al Royal Society a raportat ca clorura de argint s-a transformat in negru la o anumita expunere, dar el tindea sa creada ca aceasta schimbare a culorii era datorata de expunerea la aer mai degraba decat de expunerea la lumina.
• Angelo Sala, la inceputul secolulul al XVII-lea, a evidentiat faptul ca nitratul pulbere de argint era inegrit de soare.
• In 1727 Johann Heinrich Schulze a descoperit ca anumite lichide isi schimba culoarea cand sunt expuse la lumina.
• La inceputul secolului al XIX-lea Thomas Wedgwood a realizat anumite experimente, el reusind sa capteze imagini, dar acestea nu am putut fi pastrate, nefiind cunoscute la acea vreme modalitatile de mentinere a acestor imagini.

Prima poza reusita a fost produsa in lunile iunie/iulie ale anului 1827 de catre Niépce. Acesta a folosit un material care se intarea in momentul in care era expus la lumina. Aceasta fotografie a necesitat o expunere de opt ore.
Pe 4 ianuarie 1829 Niépce a fost de acord cu un parteneriat propus de Louis Daguerre. Niépce a murit la numai patru ani dupa incheirea acestui parteneriat, dar Daguerre a continuat experimentele. Curand a descoperit o modalitate de dezvoltarea a fotografiei, reducand timpul necesar expunerii de la opt ore la doar o jumatate de ora. A descoperit, de asemenea, ca o imagine poate fi permanetizata prin introducerea ei in sare.
Avand in vedere un raport al lui Paul Delaroche - un important savant la vremea aceea - privind acesta inventie, se ajunge la concluzia ca guvernul frances a cumparat drepturile la aceasta inventie in iulie 1839.
Detalii ale acestui proces au fost facute publice in 19 August 1839 si Daguerre a numit aceasta fotografie "Daguerreotype".
Vestea ca Daguerreotype nu necesita cunostinte de pictura si ca oricine poate avea succes la fel de bine ca inventatorul a fost intimpinata cu un entuziasm enorm si "Daguerreomania" a devenit o nebunie peste noapte.

Cel mai vechi negativ cunoscut se numea "Calotype" si a fost inventat de William Henry Fox Talbot in august 1835. Acesta era mic si de slaba calitate, dar pana in anul 1840 a fost treptat perfectionat, iar in 1844 a reusit realizarea unei fotografii numite "Condeiul naturii". Marele avantaj al metodei lui Talbot consta in faptul ca putea fi realizat un numar foarte mare de fotografii, materialul pe care se realizau acestea fiind hartia, un material usor de gasit si prelucrat. Dezavantajul era ca toate imperfectiunile hartiei erau imprimate in fotografie. Oricum, pe baza acestei metode se realizeaza si acum fotografiile, desigur, cu toate perfectionarile facute de atunci.

In 1851 o noua era in fotografie era introdusa de Frederick Scott Archer , care a venit cu un nou proces, numit "Collodion". Prin intermediul acestuia se reducea timpul de expunere a fotografiilor la numai doua sau trei secunde, ceea ce a semnificat un mare pas inainte in domeniul fotografiei.
Un nou progres a fost inregistrat in anul 1871, cand Dr. Richard Maddox a folosit gelatina (care fusese inventata cu numai cativa ani in urma) in realizarea fotografiilor.

Celuloza a fost inventata la inceputul secolului al XVIII-lea, iar cel care a ramas in istorie ca producatorului filmului flexibil in 1884 a fost George Eastman.