Enciclopedia clopotel
Ipoteze
Disparitia dinozaurilor nu a fost brusca. In timp, unele familii de dinozauri disparusera, fiind inlocuite de altele. Dar de data aceasta la sfarsitul cretacicului, s-a produs o disparitie fara inlocuire. Tot la sfarsitul cretacicului au disparut si reptilele zburatoare, reptilele marine, molustele si chiar unele vegetale. Disparitia dinozaurilor nu este deci decat un caz particular al unui fenomen mai complex.
Au fost emise mai multe zeci de explicatii, adesea seducatoare, dar fara valoare stiintifica apropo de disparitia misterioasa a acestor specii. O prima serie de ipoteze se bazeaza pe cauze legate de natura animalelor: disparitie naturala prin imbatranirea speciilor, crestere excesiva a inaltimii, dereglare a metabolismului sau a sistemului hormonal, micsorare a creierului, alunecare a discurilor vertebrelor. Alti autori au discutat despre unele cauze legate de modul de alimentare: dinozaurii au mancat excesiv de mult sau prea putin sau au fost otraviti de apa, de plante toxice sau de substante minerale.
Ipoteza otravirii cu vegetale nu este lipsita de interes. In cretacic, s-au raspandit pe glob plantele cu flori. Acestea contin alcaloizi periculosi pentru animalele care se hranesc cu aceste plante, in special pentru reptile, mai putin sensibile decat mamiferele la gustul lor neplacut. Marii dinozauri, care inghiteau cantitati enorme de vegetale, riscau deci sa se intoxice. In ciuda acestui fapt, exista doua argumente care contrazic aceasta ipoteza. Reptilele nu sunt lipsite de papile gustative. De asemenea, ele se pot apara de otravurile vegetale datorita enzimelor existente in corpul lor.
Alta serie de ipoteze se refera la atacurile biologice: paraziti, epidemii, exterminarea dinozaurilor ierbivori de catre cei carnivori, care, apoi, s-ar fi devorat intre ei. S-a mai spus ca dinozaurii si-ar fi mancat propriile lor oua sau ca primele mamifere le-ar fi mancat ouale.
De asemenea, au fost luate in calcul si conditiile de clima: seceta, umiditatea, inundatiile, chiar potopul, dar mai ales incalzirea atmosferei prin "efectul de sera" cauzat de cresterea cantitatii de dioxid de carbon din aer. Apoi, o serie de factori geologici si atmosferici: praful emanat de vulcani, gazele toxice, variatiile in presiunea si compozitia atmosferei — deplasarea axei de rotatie a Pamantului sau chiar, smulgerea Lunii din bazinul Pacificului. Au fost invocate si cauze astronomice cum ar fi cometele sau petele solare.
Exista insa doua ipoteze "astronomice" au recapatat interes in ultimii ani: supernova si meteoritul.
O supernova este o stea care poate provoca o catastrofa: explozia ei extraordinar de puternica se poate produce intr-un timp record. Or, o supernova a explodat, se pare, pe la sfarsitul erei secundare. Aceasta explozie ar fi provocat un flux de raze X, apoi un val de raze cosmice: Pamantul ar fi primit atunci o doza de radiatii comparabila cu cea inregistrata in apropierea locurilor unde au explodat bombele termonucleare. Totusi, si celelalte reptile, cum ar fi, de exemplu, crocodilii, ar fi trebuit sa fie ucise. Mai mult decat atat, disparitia dinozaurilor ar fi fost brutala in acest caz, or se stie bina ca a fost progresiva.
Nu cu mult timp in urma, descoperirea iridiumului in argila, un element din grupa metalelor platinice, atat in Italia, cat si in Spania, Danemarca si China, a dat nastere unei noi ipoteze referitoare la disparitia dinozaurilor. Iridiumul se gaseste mai ales in meteoriti. Un enorm meteorit ar fi la originea formarii acestor depozite de iridium. El s-ar fi ciocnit cu Pamantul la sfarsitul cretacicului: impactul ar fi provocat formarea unui strat de praf in jurul Pamantului. Razele soarelui n-au mai putut patrunde, vegetatia a disparut si dinozaurii, lipsiti de hrana, ar fi murit.
Aceasta fascinanta ipoteza nu este luata insa in seama de majoritatea specialistilor. Acestia, apreciind ca disparitia dinozaurilor se incadreaza intr-un fenomen de dimensiuni mai mari. La sfarsitul erei secundare, s-a produs o retragere generala a marilor si, ca o consecinta, o crestere a suprafetei pamanturilor uscate. Indepartarea marii a condus, in mod normal, la o modificare a climatului: acesta devenind de tip continental, cu veri calde si ierni reci, numeroase organisme nu au rezistat. Unele reptile s-au refugiat in vizuini, in care au hibernat.
Primele mamifere si primele pasari, datorita sistemului de reglare termica — cu alte cuvinte, ele aveau deja "sangele cald" — nu au avut probleme de supravietuire. Dar dinozaurii fiind, in cea mai mare parte, foarte inalti si cu reglare termica inexistenta sau intr-o forma rudimentara, au fost invinsi de schimbarea climatului, in special de iernile reci. In urma acestui fenomen, ei ar fi disparut.
Au fost emise mai multe zeci de explicatii, adesea seducatoare, dar fara valoare stiintifica apropo de disparitia misterioasa a acestor specii. O prima serie de ipoteze se bazeaza pe cauze legate de natura animalelor: disparitie naturala prin imbatranirea speciilor, crestere excesiva a inaltimii, dereglare a metabolismului sau a sistemului hormonal, micsorare a creierului, alunecare a discurilor vertebrelor. Alti autori au discutat despre unele cauze legate de modul de alimentare: dinozaurii au mancat excesiv de mult sau prea putin sau au fost otraviti de apa, de plante toxice sau de substante minerale.
Ipoteza otravirii cu vegetale nu este lipsita de interes. In cretacic, s-au raspandit pe glob plantele cu flori. Acestea contin alcaloizi periculosi pentru animalele care se hranesc cu aceste plante, in special pentru reptile, mai putin sensibile decat mamiferele la gustul lor neplacut. Marii dinozauri, care inghiteau cantitati enorme de vegetale, riscau deci sa se intoxice. In ciuda acestui fapt, exista doua argumente care contrazic aceasta ipoteza. Reptilele nu sunt lipsite de papile gustative. De asemenea, ele se pot apara de otravurile vegetale datorita enzimelor existente in corpul lor.
Alta serie de ipoteze se refera la atacurile biologice: paraziti, epidemii, exterminarea dinozaurilor ierbivori de catre cei carnivori, care, apoi, s-ar fi devorat intre ei. S-a mai spus ca dinozaurii si-ar fi mancat propriile lor oua sau ca primele mamifere le-ar fi mancat ouale.
De asemenea, au fost luate in calcul si conditiile de clima: seceta, umiditatea, inundatiile, chiar potopul, dar mai ales incalzirea atmosferei prin "efectul de sera" cauzat de cresterea cantitatii de dioxid de carbon din aer. Apoi, o serie de factori geologici si atmosferici: praful emanat de vulcani, gazele toxice, variatiile in presiunea si compozitia atmosferei — deplasarea axei de rotatie a Pamantului sau chiar, smulgerea Lunii din bazinul Pacificului. Au fost invocate si cauze astronomice cum ar fi cometele sau petele solare.
Exista insa doua ipoteze "astronomice" au recapatat interes in ultimii ani: supernova si meteoritul.
O supernova este o stea care poate provoca o catastrofa: explozia ei extraordinar de puternica se poate produce intr-un timp record. Or, o supernova a explodat, se pare, pe la sfarsitul erei secundare. Aceasta explozie ar fi provocat un flux de raze X, apoi un val de raze cosmice: Pamantul ar fi primit atunci o doza de radiatii comparabila cu cea inregistrata in apropierea locurilor unde au explodat bombele termonucleare. Totusi, si celelalte reptile, cum ar fi, de exemplu, crocodilii, ar fi trebuit sa fie ucise. Mai mult decat atat, disparitia dinozaurilor ar fi fost brutala in acest caz, or se stie bina ca a fost progresiva.
Nu cu mult timp in urma, descoperirea iridiumului in argila, un element din grupa metalelor platinice, atat in Italia, cat si in Spania, Danemarca si China, a dat nastere unei noi ipoteze referitoare la disparitia dinozaurilor. Iridiumul se gaseste mai ales in meteoriti. Un enorm meteorit ar fi la originea formarii acestor depozite de iridium. El s-ar fi ciocnit cu Pamantul la sfarsitul cretacicului: impactul ar fi provocat formarea unui strat de praf in jurul Pamantului. Razele soarelui n-au mai putut patrunde, vegetatia a disparut si dinozaurii, lipsiti de hrana, ar fi murit.
Aceasta fascinanta ipoteza nu este luata insa in seama de majoritatea specialistilor. Acestia, apreciind ca disparitia dinozaurilor se incadreaza intr-un fenomen de dimensiuni mai mari. La sfarsitul erei secundare, s-a produs o retragere generala a marilor si, ca o consecinta, o crestere a suprafetei pamanturilor uscate. Indepartarea marii a condus, in mod normal, la o modificare a climatului: acesta devenind de tip continental, cu veri calde si ierni reci, numeroase organisme nu au rezistat. Unele reptile s-au refugiat in vizuini, in care au hibernat.
Primele mamifere si primele pasari, datorita sistemului de reglare termica — cu alte cuvinte, ele aveau deja "sangele cald" — nu au avut probleme de supravietuire. Dar dinozaurii fiind, in cea mai mare parte, foarte inalti si cu reglare termica inexistenta sau intr-o forma rudimentara, au fost invinsi de schimbarea climatului, in special de iernile reci. In urma acestui fenomen, ei ar fi disparut.