Societatea azteca era impartita in trei clase: sclavi, clasa mijlocie (oameni de rind) si nobili. Statutul sclavilor era acelasi cu cel al servitorilor de astazi, de exemplu. Desi copiii provenind din familii sarace ar fi putut fi vanduti ca sclavi, acest lucru nu era practicat intotdeauna, si, cand era pus in practica, era valabil doar pentru o perioada de timp bine precizata.

Sclavii isi puteau cumpara libertatea si, lucru interesant, celor care ar fi scapat de la proprietarii lor si ar fi ajuns la palatul regal fara sa fi fost prinsi le era asigurata libertatea. Oamenilor de rand le erau date bucati de pamant si erau numiti proprietari pe viata ai acestora, intrucat aici isi construiau casele. Un grup restrans era format de asa-numitii "tlalmaitl", carora nu le era permisa detinerea de proprietati.

Nobilimea cuprindea nobilii din nastere, preotii, si aceia care, prin faptele lor (in special luptatorii), si-ar fi meritat rangul.