Enciclopedia clopotel
A doua ipoteza
O alta teorie localizeaza Atlantida pe teritoriul Insulelor Canare.
Datele geologice si paleogeografice arata ca ele fac parte dintr-un
bloc continental care s-a fragmentat si s-a scufundat intr-un trecut nu
foarte indepartat, foarte probabil in antropogen ; in al doilea rand
fiindca sunt singurele insule din rasaritul Atlanticului unde europenii
au descoperit o populatie autohtona - guansii - a carei origine, in
orice caz foarte veche, nu este nici astazi lamurita.
Cat priveste saracia de informatii ea se datoreaza, in primul rand, faptului ca in insule n-a mai ramas in viata nici un aborigen ; de fapt, au disparut (exterminati de spanioli) inca de la mijlocul secolului XVI, asadar la un veac si jumatate dupa ce (in 1402) Jean de Béthencourt - cavaler normand si aventurier - a debarcat in Canare si a pus bazele cuceririi lor, care se va desfasura cu o brutalitate amintind de conchisa. Astazi, Canarele (mai ales insulele Gran Canaria si Tenerife), cu clima lor dulce, sunt o regiune turistica foarte frecventata, iar podgoriile lor se bucura de o binemeritata faima in randul amatorilor de vinuri dulci.
Nici etnografia si nici epigrafia nu sunt in masura sa rezolve multumitor problema originii celor mai vechi locuitori ai Canarelor, desi ipotezele nu lipsesc in aceasta privinta - cea mai bine argumentata dintre ele fiind, dupa cum am vazut, originea comuna a vechiilor guansi cu cro-magnonii, fauritori ai unor unelte de piatra si os, si pictori ai pesterilor din Lascaux, Altamira si din alte locuri. Dar, cum in lipsa unor certitudini vastul orizont ramane larg deschis, de ce n-am analiza si posibilitatea originii atlantide a aboringenilor canarieni? Este o ipoteza ca oricare alta, o ipoteza care nu contrazice cu nimic pe cea magdaleniana, ba chia se impleteste cu ea : daca in urma cu 30 000 sau
20 000 ani, sud-vestul Europri era populat cu cro-magnoni din paleoliticul superior, este probabil ca aceeasi oameni sa fi populat si marea insula Atlantis, asadar si Canarele daca acestea din urma sunt o ramasita a vechiului continent disparut.
Daca pornim de la premisa ca Arhipeleagul Canarelor este o ramasita a Atlantidei - a unui teritoriu marginas al vechilor atlanzi - este logic sa presupunem ca si o parte a locuitorilor lui a emigrat dupa puternicele seisme de acum douasprezece milenii. Si atunci problema se poate pune invers : nu cro-magnionii africani (veniti, nai inainte, din Europa) au populat primii Canarele, ci o parte dintre cro-magnionii canarieni (atlantizi?) au trecut in Africa, in cautarea unor regiuni mai adapostite - asadar scheletele si craniile studiate de R.Verneau (si de altii) si identificate foarte precis nu apartin unor imigranti, ci unei populatii aborigene, ceeea ce poate constitui o rezolvare, lipsita de complicatii, a originii "misterioase" a celor mai vechia guansi ; rezolvare care, pe de o parte, nu exclude imigratiile si influentele anterioare (canaanita, cipriota, cretana, catagineze, numidiana, araba etc), dar pe de alta parte presupune, iarasi, existenta Atlantideu platonice si a Canarelor ca ramasita a ei.
Singurul indiciu acceptabil si care ar putea servi drept baza a unui studiu asupra acestui obiect este acela al credintelor vechilor locuitori ai insulelor, ce aveau drept obiect marea, astfel incat in cultul canarian ceremoniile marii ocupau un loc pe primul plan. Apa oceanului ar fi putut exercita asupra psihologiei indigenilor o influenta mistica si supranaturala, care ar fi facut ca ea sa fie considerata drept un element inviolabil si de neinfruntat. Guansii din insula Tenerife, de pilda, urau apa atat de mult, incat nici macar unul dintre ei nu stia sa inoate. In aparenta, aceasta teama superstitioasa fata de mare a guansilor cnstituie un argument puternic impotriva ipotezei vatlantide a originii lor.
Atlantida era o talasocratie, un imperiu al marii aflat sub egida lui Poseidon si a divinitatii oceanului - locuitorii ei erau cei mai abili navigatori ai vremii. Aici intervine insa, din nou, ingrozitorul cataclism, in care uriasele valuri ale oceanului au pustiit regiuni intinse, inecand cea mai mare parte a continentului impreuna cu locuitorii lui. Este firesc ca supravietuitorii sa manifeste o "groaza sfanta" fata de mare, in care vedeau instrumentul razbunarii lui Poseidon.
Problema originii guansilor este inca departe de a-si fi gasit rezolvarea : este greu acceptabile ipoteza (totusi destul de raspandita astazi) ca o populatie atat de inspaimanta-ta si totodata ostila fata de tot ce are legatura cu marea sa fi venit de pe continentul african tocmai pe calea marii - intre coasta Africii si insula cea mai apropiata sunt peste 80 km. Daca excludem aceasta ipoteza, ne ramane posibilitatea de a alege intre doua solutii : sau migratia s-a produs cand Insulele Canare mai aveau o legatura terestra cu continentul - ceea ce nu exclude, ba chiar vine in sprijinul uriasului calaclism relatat in texetele platonice - sau n-a fost nici un fel de migratie si cei mai vechi canarieni sunt urmasii atlanzilor, avand caractere specifice asemanatoare cu ale populatiilor din regiunile continentale in conjuratoare, cro-magnonii din paleoliticul superior cu care erau contemporani si inruditi.
Cat priveste saracia de informatii ea se datoreaza, in primul rand, faptului ca in insule n-a mai ramas in viata nici un aborigen ; de fapt, au disparut (exterminati de spanioli) inca de la mijlocul secolului XVI, asadar la un veac si jumatate dupa ce (in 1402) Jean de Béthencourt - cavaler normand si aventurier - a debarcat in Canare si a pus bazele cuceririi lor, care se va desfasura cu o brutalitate amintind de conchisa. Astazi, Canarele (mai ales insulele Gran Canaria si Tenerife), cu clima lor dulce, sunt o regiune turistica foarte frecventata, iar podgoriile lor se bucura de o binemeritata faima in randul amatorilor de vinuri dulci.
Nici etnografia si nici epigrafia nu sunt in masura sa rezolve multumitor problema originii celor mai vechi locuitori ai Canarelor, desi ipotezele nu lipsesc in aceasta privinta - cea mai bine argumentata dintre ele fiind, dupa cum am vazut, originea comuna a vechiilor guansi cu cro-magnonii, fauritori ai unor unelte de piatra si os, si pictori ai pesterilor din Lascaux, Altamira si din alte locuri. Dar, cum in lipsa unor certitudini vastul orizont ramane larg deschis, de ce n-am analiza si posibilitatea originii atlantide a aboringenilor canarieni? Este o ipoteza ca oricare alta, o ipoteza care nu contrazice cu nimic pe cea magdaleniana, ba chia se impleteste cu ea : daca in urma cu 30 000 sau
20 000 ani, sud-vestul Europri era populat cu cro-magnoni din paleoliticul superior, este probabil ca aceeasi oameni sa fi populat si marea insula Atlantis, asadar si Canarele daca acestea din urma sunt o ramasita a vechiului continent disparut.
Daca pornim de la premisa ca Arhipeleagul Canarelor este o ramasita a Atlantidei - a unui teritoriu marginas al vechilor atlanzi - este logic sa presupunem ca si o parte a locuitorilor lui a emigrat dupa puternicele seisme de acum douasprezece milenii. Si atunci problema se poate pune invers : nu cro-magnionii africani (veniti, nai inainte, din Europa) au populat primii Canarele, ci o parte dintre cro-magnionii canarieni (atlantizi?) au trecut in Africa, in cautarea unor regiuni mai adapostite - asadar scheletele si craniile studiate de R.Verneau (si de altii) si identificate foarte precis nu apartin unor imigranti, ci unei populatii aborigene, ceeea ce poate constitui o rezolvare, lipsita de complicatii, a originii "misterioase" a celor mai vechia guansi ; rezolvare care, pe de o parte, nu exclude imigratiile si influentele anterioare (canaanita, cipriota, cretana, catagineze, numidiana, araba etc), dar pe de alta parte presupune, iarasi, existenta Atlantideu platonice si a Canarelor ca ramasita a ei.
Singurul indiciu acceptabil si care ar putea servi drept baza a unui studiu asupra acestui obiect este acela al credintelor vechilor locuitori ai insulelor, ce aveau drept obiect marea, astfel incat in cultul canarian ceremoniile marii ocupau un loc pe primul plan. Apa oceanului ar fi putut exercita asupra psihologiei indigenilor o influenta mistica si supranaturala, care ar fi facut ca ea sa fie considerata drept un element inviolabil si de neinfruntat. Guansii din insula Tenerife, de pilda, urau apa atat de mult, incat nici macar unul dintre ei nu stia sa inoate. In aparenta, aceasta teama superstitioasa fata de mare a guansilor cnstituie un argument puternic impotriva ipotezei vatlantide a originii lor.
Atlantida era o talasocratie, un imperiu al marii aflat sub egida lui Poseidon si a divinitatii oceanului - locuitorii ei erau cei mai abili navigatori ai vremii. Aici intervine insa, din nou, ingrozitorul cataclism, in care uriasele valuri ale oceanului au pustiit regiuni intinse, inecand cea mai mare parte a continentului impreuna cu locuitorii lui. Este firesc ca supravietuitorii sa manifeste o "groaza sfanta" fata de mare, in care vedeau instrumentul razbunarii lui Poseidon.
Problema originii guansilor este inca departe de a-si fi gasit rezolvarea : este greu acceptabile ipoteza (totusi destul de raspandita astazi) ca o populatie atat de inspaimanta-ta si totodata ostila fata de tot ce are legatura cu marea sa fi venit de pe continentul african tocmai pe calea marii - intre coasta Africii si insula cea mai apropiata sunt peste 80 km. Daca excludem aceasta ipoteza, ne ramane posibilitatea de a alege intre doua solutii : sau migratia s-a produs cand Insulele Canare mai aveau o legatura terestra cu continentul - ceea ce nu exclude, ba chiar vine in sprijinul uriasului calaclism relatat in texetele platonice - sau n-a fost nici un fel de migratie si cei mai vechi canarieni sunt urmasii atlanzilor, avand caractere specifice asemanatoare cu ale populatiilor din regiunile continentale in conjuratoare, cro-magnonii din paleoliticul superior cu care erau contemporani si inruditi.