De ce Albert Einstein este considerat unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta ai omenirii

Esti destept ca Einstein! E genial ca Einstein! Bine ca esti tu Einstein! E un mic Einstein! Sunt expresii pe care probabil le-ai auzit de mai multe ori pana acum si asociezi numele cu acele fotografii cu un savant cu parul usor zburlit ori cu limba scoasa. Dar cine a fost, de fapt, Albert Einstein si de ce este considerat unul dintre cei mai straluciti oameni de stiinta din istoria omenirii? Aflam impreuna!

Albert Einstein, copilul atipic care a devenit un geniu recunoscut in intreaga lume

Albert Einstein s-a nascut la Ulm, in Germania, in 14 martie 1879, in familia vanzatorului evreu Hermann Einstein si a casnicei Pauline Koch.

In paralel cu scoala, a studiat vioara si i-a placut muzica clasica. A avut puternice convingeri religioase, insa in cele din urma avea sa fie atras de stiintele exacte.

Micul Albert a fost un copil atipic, iar unii au spus chiar ca ar fi suferit de tulburari din spectrul autist. Vorbea greu, rar si facea pauze multe intre cuvinte, avand nevoie de mai mult timp pentru a se gandi la ceea ce avea sa spuna. Poate de aceea a fost considerat initial un copil „incet”,iar un profesor chiar i-a spus ca nu va face niciodata nimic in viata.

In copilarie a avut doua experiente care aveau sa fie definitorii pentru el si inclinatia sa spre fizica si chiar a povestit despre ele: la varsta de 5 ani a fost fascinat de o busola si de forta care ii misca acul ce indica nordul; al doilea moment a fost intalnirea cu o carte de geometrie, la varsta de 12 ani, carte ce avea sa ii starneasca un interes aparte. Stiinta incepuse deja sa-i faca pe atunci cu ochiul, dupa ce un student la medicina polonez, cu o situatie materiala modesta, invitat de parintii sai la masa, i-a devenit un soi de meditator.

Lumina a inceput sa-l fascineze

Max Talmud l-a invatat pe Albert despre matematica si filosofie si i-a imprumutat o carte de stiinte pentru copii, in care era descrisa o plimbare alaturi de electricitatea care circula pe un cablu de telegraf.

Einstein a inceput sa se intrebe cum ar arata o plimbare alaturi de un fascicul de lumina si, mai mult, cum ar fi sa alergi cu viteza luminii. Atat de mult l-a pasionat acest subiect, incat a studiat si a ajuns la concluzia ca, daca lumina ar fi fost o unda, raza ar fi parut ca nu se misca in timp ce „alearga”. Paradoxul respectiv l-a provocat sa scrie, la varsta de 16 ani, „lucrarea stiintifica” intitulata „Analiza starii de eter in campurile magnetice”. Era anul 1895 si problema vitezei relative fata de un observator nemiscat si a observatorului care se misca odata cu lumina i-a acaparat gandirea in urmatorii 10 ani.

Ramas singur in Germania, la internat, dupa ce parintii sai s-au mutat la Milano, in Italia, tanarul Albert urma sa fie inrolat in armata, pentru stagiul militar obligatoriu. A apelat, insa, la un artificiu: s-a retras de la scoala si a obtinut „scutire” pe motiv de astenie nervoasa. Prin urmare, s-a alaturat familiei in Italia, iar de acolo s-a inscris la Scoala Federala Politehnica Elvetiana, avand rezultate excelente la admitere la matematica si fizica, desi inca nu terminase liceul. L-a absolvit si pe acesta, la varsta de 17 ani, in Elvetia, iar apoi a plecat la facultate, la Zurich.

Anii care i-au schimbat viata

Acolo, Einstein s-a imprietenit la catarama cu Marcel Grossmann, matematician, si Michele Besso, fizician. Tot acolo a cunoscut-o si pe cea care avea sa-i devina sotie, Mileva Maric, studenta la fizica. Familia lui Albert s-a opus vehement casatoriei celor doi, asa ca tanarul savant a suferit enorm.

Pentru a avea un venit, dupa ce afacerea tatalui sau a dat faliment, a meditat mai mult timp copii, inainte ca, in 1902, sa se angajeze ca functionar la oficiul de brevete elvetian, din Berna. Acolo sarcinile de serviciu nu ii puneau foarte multe probleme si a folosit timpul ramas liber pentru a studia transmisia semnalelor electrice si sincronizarea electromencanica ce descriau natura luminii. Studiile l-au indreptat spre concluzia ca viteza luminii era mereu constanta, ceea ce incalca, insa, legile de miscare ale lui Newton. Asa a ajuns Einstein sa formuleze principiul relativitatii.

Anul in care a revolutionat fizica moderna

In 1905, Einstein si-a scris lucrarea de doctorat si a publicat patru lucrari in „Analele Fizicii”, un recunoscut jurnal de fizica. A scris despre efectul fotoelectric, miscarea browniana, relativitatea speciala si echivalenta materie - energie. In ultima a dedus ecuatia E=mc2 si sugera ca particulele de materie pot fi transformate in uriase acumulari de energie, teorie ce anticipa dezvoltarea puterii nucleare, ceea ce a facut toata lumea academica sa isi indrepte atentia asupra sa. Asta s-a intamplat in special dupa ce Albert Einstein a primit laude din partea lui Max Planck, „parintele” teoriei cuantice, care a si realizat experimente ce confirmau teoriile savantului german.

De atunci a inceput, practic, ascensiunea vizibila a savantului, dar succesul, numeroasele calatorii si nenumaratele ore de studiu ce au urmat i-au destrmat casnicia cu Mileva Maric, cu care avea doi copii, Hans Albert si Eduard.

Unii au speculat ca in cercetarile care l-au facut celebru Einstein ar fi fost ajutat de sotia sa, insa specialistii nu au gasit probe concrete in acest sens; totusi, cand au idvortat, in 1919, savantul i-a promis femeii ca, daca va castiga vreodata un Premiu Nobel, ii va da ei banii obtinuti.

Teoria relativitatii, capodopera lui Einstein

Zece ani dupa momentul in care a reusit sa intre in atentia lumii stiintifice, Albert Einstein a finalizat ceea ce el a considerat incununarea carierei sale de om de stiinta: teoria generala a relativitatii, care i-a adus Premiul Nobel in 1921. Totusi, pentru ca relativitatea inca era controversata, premiul a fost oferit, concret, pentru explicarea efectului fotoelectric.

Einstein avea atunci 42 de ani si cu un an inainte lansase noua stiinta a cosmologiei, prin ecuatii care prevesteau ca universul este dinamic, in continua expansiune sau contractare, teorie ce contrazicea ceea ce sustinuse chiar el pana atunci. Calculele sale au fost confirmate in 1929 de astronomul Edwin Hubble, in fata caruia Einstein a si recunoscut, un an mai tarziu, cand s-au intalnit, ca teoria initiala a marimii inerte si a formei universului a fost „cea mai mare gafa” a sa.

Pus pe lista neagra a nazistilor

Aproximativ in aceeasi perioada, Einstein a devenit o tinta pentru nazistii care capatau tot mai multa putere. Au incercat sa il discrediteze, sa ii demonteze teoriile numindu-le „fizica evreiasca”; l-au indepartat, odata cu alti savanti evrei, din universitati si alte functii oficiale si a fost pus pe o lista neagra. De aceea, in 1932 Einstein a parasit Germania pentru totdeauna si a plecat in Statele Unite ale Americii, primid un post la Institutul de studii avansate din Princeton, New Jersey.

Acolo a lucrat intens pentru a elabora teoria campului unificat, menita sa combata interpretarea acceptata a fizicii cuantice. Intre timp se vorbea tot mai intens despre planurile nazistilor de a dezvolta o bomba atomica, informatii ignorate de Casa Alba. Abia cand Einstein, impreuna cu un alt savant, Leo Szilard, a trimis o scrisoare presedintelui Franklin D. Roosevelt, in 1939, acest aspect a fost luat in seama. Scrisoarea a fost punctul de pornire al cercetarii privind dezvoltarea armelor nucleare in Statele Unite, proces denumit Proiectul Manhattan. Roosevelt chiar l-a invitat la Casa Alba pentru un dialog, iar in 1940 a devenit cetatean american.

Totusi, Einstein nu s-a aflat printre savantii care au fost invitati sa ajute la elaborarea bombei atomice, probabil pentru ca asocierea lui din trecut cu organizatii socialiste a ridicat suspiciuni. Desi nu a lucrat, efectiv, la bomba atomica, Einstein a ajutat Marina SUA sa aleaga designul viitoarelor sisteme de arme si chiar a contribuit cu fondurile stranse prin vanzarea la licitatie a unor manuscrise personale pretioase.

Dupa lansarea bombei atomice la Hiroshima, in august 1945, Albert Einstein s-a implicat in eforturile internationale menite sa tina aceasta arma deosebit de periculoasa sub control. Un an mai tarziu a format Comitetul de Urgenta pentru Cercetatorii energiei Atomice, impreuna cu Szilard, si, intr-un articol din 1947 a sustinut ca SUA nu ar trebui sa monopolizeze bomba atomica, ci sa aprovizioneze Natiunile Unite cu arme nucleare, cu scopul de a le mentine ca inhibitor.

Desi era un activist convins, implicandu-se chiar in apararea drepturilor afro-americanilor, Einstein s-a izolat de comunitatea fizicienilor. A studiat in continuare aspecte cheie ale teoriei generale a relativitatii, precum gaurile negre, crearea universului, gaurile de vierme si posibilitatea de a calatori in timp. Era in continuare obsedat de descoperirea teoriei campului unificat si de gasirea de contradictii logice pentru teoria cuantica, insa nu a avut succes in a le finaliza.

Autoizolat din viata publica in ultimul deceniu al vietii sale, s-a stins pe 18 aprilie 1955, la o zi dupa ce suferise o hemoragie interna provocata de un anevrism abdominal. Medicii au vrut atunci sa-l opereze, insa a refuzat tratamentul. „Vreau sa plec cand vreau. Nu are sens sa prelungim viata artificial. Mi-am indeplinit sarcinile, este timpul sa plec si o voi face cu eleganta”, a spus atunci Einstein, al carui creier a fost recoltat, aparent fara permisiunea familiei, in timpul autopsiei, pentru a fi conservat si studiat ulterior de neurologi. Trupul sau a fost incinerat, iar creierul savantului se afla si in prezent la Centrul Universitar Medical din Princeton, unde Einstein si-a dat ultima suflare.

Citeste si alte articole despre minti sclipitoare:

Femeia celebra care si-a lasat amprenta asupra stiintei: Marie Curie
Pentru ce a ramas cunoscut celebrul om de stiinta Stephen Hawking
Lectia de istorie: De ce este atat de celebru Galileo Galilei
Care e povestea inventatorului Nikola Tesla si de ce a ramas celebru
Thomas Edison - Inventatorul cu multe brevete, dar cu o personalitate controversata
Lectia de muzica: De ce este atat de celebru Ludwig van Beethoven
Regine celebre care au ramas in istorie

Redactia clopotel.ro