Lectia de muzica: De ce este atat de celebru Ludwig van Beethoven

Viata fara muzica ar fi mult mai trista. Iar muzica de azi nu ar fi ajuns la noi fara mari compozitori. Printre ei se numara Ludwig van Beethoven, de care este imposibil sa nu fi auzit macar o data. Este faimos pentru ca a compus si dupa ce si-a pierdut auzul, iar creatiile sale dainuie si azi si nu au putut fi egalate in atatea secole scurse de atunci.

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor german ce a lasat mostenire creatii nemuritoare: simfonii, concerte pentru pian si orchestra, dar si unul pentru vioara si orchestra, sonate, dar si opera Fidelio.

Printre cele mai cunoscute creatii ale sale se numara Simfonia a 9-a, cu finalul sau apoteotic Oda bucuriei, devenita imn oficial al Uniunii Europene. Mai amintim Simfonia a III-a Eroica, a V-a a Destinului, dar si Sonata Lunii (sonata a XIV-a), ori Appasionata (sonata a XXIII-a).

Beethoven a fost un compozitor de tranzitie intre clasicism si romantism

Ludwig van Beethoven s-a nascut in 1770, in Germania, la Bonn; data exacta a nasterii a iscat controverse, dar se presupune ca ar fi fost 16 decembrie, intrucat a fost botezat pe 17 decembrie, iar la vremea respectiva botezul avea loc la o zi dupa nastere.

Beethoven a luat contact cu muzica din frageda copilarie, deoarece tatal sau, cantaret de curte mediocru si alcoolic notoriu, spera sa faca bani de pe urma sa, prezentandu-l drept noul copil minune al muzicii, asemenea lui Wolfgang Amadeus Mozart. Micul Ludwig avea, desigur, o inclinatie aparte catre muzica, iar in jurul varstei de 10 ani a inceput sa ia lectii de la Christian Gottlob Neefe, organist, compozitor si dirijor. Sub tutela acestuia a si publicat prima sa lucrare muzicala, un set de variatiuni pentru pian, in 1783. Avea, deci, 13 ani pe atunci, iar recunoasterea dotarilor sale muzicale l-a adus in postura de a lua lectii la Viena chiar de la Mozart, in 1787, cu sprijinul arhiepiscopului Maximilian Franz.

Destinul sau s-a separat brusc de cel al lui Mozart, Beethoven fiind nevoit sa se intoarca la Bonn din cauza imbolnavirii mamei sale, care a si murit la scurt timp. In urmatorii 4 ani a lucrat cu capela curtii arhiepiscopale si cu orchesta teatrului din Bonn. A folosit acest timp pentru a-si imbogati cunostintele muzicale, dar a si compus doua cantate, la moartea imparatului Iosif al II-lea si la incoronarea lui Leopold al II-lea, ambele in 1790.

In 1792, Ludwig van Beethoven s-a intors la Viena, de aceasta data cu sprijnul lui Joseph Haydn, care i-a devenit profesor. A mai studiat, apoi, cu Johann Georg Albrechtsberger si cu Antonio Salieri, progresand si devenind cunoscut ca virtuoz al pianului si compozitor.

Cariera sa a evoluat fulminant, cu compozitii si concerte adorate de lumea buna. Pe la inceputul anilor 1800 a inceput sa aiba probleme din ce in ce mai mari cu auzul; surzenia tot mai accetuata il speria, lucru ce reiese dintr-o scrisoare trimisa fratelui sau. In ciuda handicapului tot mai accentuat, a continuat, insa, sa compuna, iar rezultatul muncii sale este o serie de opere desavarsite: simfonia a III-a „Eroica”, sonata pentru pian op. 57 „Appasionata”, singurul sau concert pentru vioara si orchestra, si simfoniile a V-a, a Destinului, si a VI-a, Pastorala, opere de maturitate in care schimbarea fata de primele compozitii era evidenta, ele avand un puternic caracter orchestral.

Beethoven a compus si dupa ce si-a pierdut complet auzul

Beethoven a surzit complet in 1818 si mai putea comunica doar prin intermediul unor „caiete de conversatie”, in care el si interlocutorii sai scriau in loc sa vorbeasca. Chiar si asa, Beethoven a continuat sa compuna: Variatiile Diabelli pentru pian (1819), Missa Solemnis (1820) si Simfonia a IX-a, care a avut un succes fenomenal.

Prima auditie a Simfoniei a IX-a a avut loc pe 7 mai 1824, la Viena, cand Beethoven s-a bucurat de o recunoastere mai mare chiar decat pentru familia imperiala; el a fost intampinat cu cinci salve de aplauze, in timp ce potrivit etichetei, familia imperiala era primita in sala cu trei salve de aplauze.

Finalul simfoniei a adus publicul intr-o stare de entuziasm delirant, cu urale si lacrimi de emotie, insa Beethoven a ramas pe scena cu fata la orchestra, fara sa auda nimic din ce se petrecea in sala. Abia cand una dintre soliste l-a intors cu fata la public si-a putut intelege si trai triumful, vazand cu ochii ceea ce urechile sale nu puteau sa auda.

Tot mai bolnav, Beethoven a ajuns sa fie tintuit la pat in decembrie 1826, iar pe 26 martie 1827 s-a stins in urma unei boli de ficat, la funeraliile sale participand mii de locuitori ai Vienei.

De ce este Beethoven atat de celebru si iubit

Ludwig van Beethoven a fost un compozitor revolutionar prin faptul ca a incalcat regulile pentru a duce muzica la forme nebanuite si a dezlantuit emotie prin notele asternute pe portativ.

Ca artist, a fost un adevarat nonconformist al vremii. Isi manifesta fara retineri dezaprobarea sau dispretul pentru rangul social. Uneori, daca publicul format din nobili ai vremii nu ii acorda atentia cuvenita, Beethoven oprea pur si simplu reprezentatia, fara sa-i pese de consecinte.

De ce este Beethoven atat de mare? Cuvintele pot fi sarace pentru a explica, dar daca esti cu adevarat curios asculta, macar partial, creatiile sale. Abia atunci vei putea intelege, cu adevarat!

Citeste si alte articole despre muzicieni:

Freddie Mercury: Vocea inconfundabila din spatele trupei Queen
Regele Pop: Viata si mostenirea fascinanta a lui Michael Jackson

Redactia clopotel.ro