|
Cenusareasa iesi in gradina pe usa din dos si prinse a striga:
– Blande porumbite si voi turturele si voi pasari ale cerului, veniti cu toatele de-mi ajutati s-alegem lintea:
„Bobul bun, ici, in ulcica,
Iar cel rau in gusulica…”
N-apuca sa sfarseasca bine vorbele astea si numai ce sosira-n zbor doua porumbite albe si intrara pe fereastra in bucatarie. Dupa aceea se ivira doua turturele si apoi, intr-un lung alai, venira toate zburatoarele cerului, lopatand usurel din aripi. si se asezara cu toatele in jurul vetrei, facandu-si loc in cenusa. Porumbitele clatinara din capsor si incepura sa ciugule ele intai pic, pic, pic, apoi toate celelalte incepura sa ciugule si ele pic, pic, pic, pana ce alesera boabele cele bune si umplura strachina cu varf cu ele. Nu trecuse nici un ceas de cand pasarelele se apucasera de ales lintea si acum mantuisera treaba si-si luara zborul pe fereastra afara. Fata ii duse mamei vitrege strachina si se bucura in gandul ei, crezand c-o vor lua si pe ea la petrecere. Dar mastera i-o taie scurt:
– Nu, fata, degeaba te tii scai de mine, nu te pot lua cu noi, ca n-ai nici straie frumoase si nici sa dantuiesti nu stii si tare mi-e teama c-ai sa fii numai de rasul lumii…
Cenusareasa se porni atunci pe plans si daca vazu asta maica-sa vitrega ii zise:
– Ei, hai, daca pana-ntr-un ceas esti in stare sa-mi alegi din cenusa doua strachini de linte, sa stii ca te iau si pe tine!
Dar in gandul ei mastera isi zicea: „Las ca n-o sa poata sa faca una ca asta, nici in ruptul capului!”. Dupa ce vitrega rasturna doua strachini de linte in cenusa, fata se duse in gradina, pe usa din dos, si striga:
|
