|
Si-nauntru-i plin de sange,
Ca tot curge pic cu pic…
Nu-i mireasa-adevarata!
Ea-i pe-aproape si te-asteapta…
Atunci feciorul de imparat cata mai cu luare-aminte la piciorul fetei si baga de seama ca sangele curgea din el, fara contenire. Pe loc intoarse calul si, ducand fata acasa, le zise parintilor ca aceasta nu-i mireasa cea adevarata. Apoi mai adauga c-ar dori sa incerce si cealalta fata condurul. Fata de-a doua se duse in iatac si cand dadu sa incerce condurul, ce sa vezi! Varful piciorului i se potrivea ca turnat, dar calcaiul era prea mare si ramasese afara, oricat se stradui ea. Daca vazu mastera asta, se ingalbeni de ciuda, dar nu statu mult la ganduri si, punandu-i un cutit in mana, o imboldi:
– Ce te mai canonesti degeaba! Nu vezi ca asa nu-i chip sa-l incalti? Taie-ti din calcai si gata! Ca o sa fii in curand imparateasa si n-o sa mai trebuie sa umbli pe jos!
Fata reteza din calcai si, cu chiu, cu vai, abia de putu sa incalte condurul. Apoi, stapanindu-si cu greu durerea, se infatisa inaintea fiului de imparat.
Acesta se uita la piciorul incaltat cu condurul si nu observa tarasenia, o ridica pe cal, langa sine, si pleca spre casa. Dar cand trecura prin dreptul alunului, porumbitele prinsera din nou sa dea zvon:
|
