Horoscopul zilei

Berbec
(21 Martie - 20 Aprilie)


Sanatate
Bani
Dragoste

› vrei zodia ta

Cultura generala

Ratia alimentara echilibrata la un adult normal trebuie sa contina 11-13% proteine, 25-35% lipide si 55-62% glucide.

› vrei mai mult

Bancul zilei

Doua vaduve in vasta locuiesc impreuna intr`un apartament. Intr`o seara tocmai se pregateau de culcare cand una dintre ele spune:
- Parca ar umbla cineva pe hol!
- Ma duc sa vad, spune a doua.
- Aaaaaa! Nu!... Eu am auzit prima!

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 

 - Omul-de-Camp? spuse imparatul, adunandu-si vorbele cu greu. Se temea ca aratarea sa nu fie vis, vis paclos tesut din spaima de-a o pierde pe printesa. Totusi, nadejdea il imboldi sa creada ca mosul nu-i de vis, ci ca-i aevea, venit in miez de noapte la castel. Omul-de-Camp, spui?! Si ce te-aduce pe la noi?
- Boala printesei, slavite imparate. Am auzit de boala asta si-am venit cu gand s-o vindec. Lasati-ma s-o mangai pe obraz.
- S-o mangai?! sari doica.
- Pe obraz?! se minuna imparatul. Nu vezi ca-i adormita?
- Ba vad, slavite imparate, dar as dori sa o trezesc. Paimele mele miros a ploi si a ape de prin alte parti si-a fan. Voi nu stiti ce e fanul! As vrea sa o trezesc. Caci i-am adus un dar.
- Un dar? Un dar de bucurie? nadajdui imparatul.
- intocmai, slavite imparate. Asa doresc, sa fie un dar de bucurie, menit s-o faca pe printesa sanatoasa. - Auzi, printesa? striga doica. Mosneagul i-a adus un dar! Trezeste-te!
- Trezeste-te, copila, sopti imparatul insufletit de nadejdi. Printesa statea in jilt, parca adormita pentru totdeauna.
Bratele-i subtiri lunecasera in laturi, ca aripile unui fluture inecat.
- Lasati-ma sa o mangai pe obraz...
Cu palmele-i batatorite Omul-de-Camp atinse usor, ca intr-o adiere, obrazul galben al printesei. Pe nesimtite, pleoapele copilei stravezii se ridicara.
- Copila are ochii negri, sopti cu bucurie mosul. Stiam...
- Stiai?! se minuna imparatul. Cum de stiai? imparatul fu cuprins de-o banuiala, dar mosul nu raspunse.
-  Doamne, plange! Copila plange, imparate! mai spuse doica suspinand.
-  Da, plange, suvoi de lacrimi limpezi... acesta-i semnul bolii ei. Acesta - si-o sfarseala ca de moarte, spuse mosul.
- intocmai, sufla doica. Din toate stii cate ceva, de parc-ai fi un vraci. Nu cumva esti un vraci, si-ti spui Omul-de-Camp?
Mosul isi mai trecu o data usor palmele batatorite, ce miroseau a camp, a fan si-a ploi, peste obrazul galben al printesei.
-  Printesa, nu mai plange! Priveste-ma o clipa... Vin de departe, din tara in care te-ai nascut... Tu ai uitat-o... Nici n-o stii prea bine! Erai atat de mica! E-o tara verde, cuprinsa intre paduri si pajisti...
- Paduri? facu imparatul.
- Pajisti? se minuna doica.
- Paduri si pajisti, surase mosul. Voi, cei din Tara Pietrei, nu stiti nimic din toate astea... Dar ea! Priviti-o! A tresarit! Printesa, iata darul meu din tara de departe. L-am invelit intr-o naframa alba.
- Priveste, doica, ce i-a adus mosneagul!
-  ...O pulbere cam groasa, neagra, umeda, lucioasa... baigui doica.
- Acesta-i darul tau, Om-de-Camp? tuna imparatul simtind ca biata lui nadejde fuge-n laturi.
- Da, acesta-i darul meu, slavite imparate. E dar de pret. Nu se cuvine sa spun eu, dar darul asta-i datator de viata. La fel ca apa vie de la voi, si totusi altfel... Hraneste deopotriva si oamenii, si iarba, si florile, si padurile. Din el se-nalta graul, din el izvoarele tasnesc si nestematele in trupul lui se-ascund. Sangele eroilor in el se risipeste. Iar mortii, in tara mea, in tara ei, in el coboara. Pamant, acesta-i darul meu, printesa. Un bulgar de pamant!

Trezita ca din vis, copila-si cufunda obrazul in naframa alba: bulgarele de pamant mirosea a flori, a iarba, a zbor de pasari, a grau si-a buruieni din cimitirele stravechi.
-  iti multumesc din suflet, Om-de-Camp. Viata mea se-ntoarce o data cu venirea ta!
... Printesa vorbea pentru intaia oara, dupa zile si saptamani de chin. Gbsul ii era iarasi limpede si ochii mari si negri luceau altfel decat pana acum.
-  la bulgarele acesta de pamant, mai spuse mosul, stropeste-l des cu apa rece si vei vedea cum intr-o zi, nu prea curand, din el se vor ivi fire de iarba. Si-apoi, cu-ncetul flori. Si mai apoi, Padurea va fosni. Florile presimt padurea. Apoi veni-vor graul, si pomii roditori. Vor inflori caisii, merii.
-  O cat iti multumesc, Om-de-Camp! Abia astept s-aud padurile fosnind, spuse printesa si incepu, cu degete subtiri, sa sfarme bulgarele de pamant si sa-l resfire-n glastra.
- Din inima-ti doresc, printesa, sa le-auzi... Si tara ta de piatra sa o prefaci, cu-ncetul, in gradina. Ca sa domnesti, imparateasa, nu peste pietre inghetate, ci peste holde vii. Vedeti, slavite imparate? Copila e iarasi sanatoasa. Nu trupul ii era bolnav, ci sufletul. De dor.
-  Dor? Ce-i asta "dor"? sarira imparatul si doica intr-un singur glas.
-  Voi, cei din Tara de Piatra, nu puteti sti ce-nseamna. E-o boala grea. Nu doare, dar te mistuie. Printesa e nascuta in Tara de Pamant... Ea stie ce-i sfarseala asta cu un singur leac. Poate ca odata, intr-un ceas de liniste, inconjurata de paduri, va povesti chiar ea, printesa, ce fel de chin e asta, dorul.
Atat mai spuse mosul si-apoi se resfira, ca bulgarele de pamant zvarlit in graba peste mormantul unui pui de randunica.