Horoscopul zilei

Taur
(21 Aprilie - 21 Mai)


Azi e o zi ciudata pentru tine. De dimineata iti doresti sa nu te deranjeze nimeni, iar pe seara iti vei dori sa scapi de plictiseala.

› vrei zodia ta

Bancul zilei

Pe vremea lui Ceashca, sa zicem acum vreo 25 de ani, doi securisti ies in misiune prin strainatate. Cand se face vremea sa vina inapoi in tara, unul din ei ii zice celuilalt:
-Ma, io m-am hotarat sa raman aici. Pa.
-Ce ??
-Pa !!

› vrei mai mult

Cultura generala

Aspirina a fost descoperita in timpul unui experiment cu produse reciclabile.

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 


Dadu porunca imparatul, asadar, ca: "Fiecine, de neam domnesc sau de neam marunt, doreste sa-i aduca in dar printesei o bucurie mare, nestiuta inca, sa porneasca pe data la castel! Cu dar de pret sau dar neinsemnat sa se infatiseze grabnic, in sala aurita a tronului. Iar imparatul, preaslavit, se prinde sa-l rasplateasca imparateste."
Si astfel, prin zeci de vestitori, se raspandi in imparatie zvonul ca printesa e bolnava, ca doar o bucurie mare, o bucurie adevarata ar fi in stare sa o faca sanatoasa iar. S-o faca sa traiasca.
Ceasurile treceau greu. Sala tronului ticsita de curteni lucea-n lumina sutelor de lumanari infipte in sfesnice de argint.
Pe tron, batranul imparat si imparateasa plangeau incet, fara de lacrimi. In jilt de piele galbena, alaturea de ei, printesa, galbena si ea, parea ca doarme. Pe trepte, la picioarele printesei, doica pandea cu deznadejde spre usa aurita. Dar nimeni nu venea.
Deodata, perdelele se involburara. Usa rabufni, plesnita-n laturi de un vant napraznic, navalit de-afara.
Curtenii se infiorara:
- Ce vant ciudat! Starnit ca din senin!
- Si chiar in sala tronului!
- Ferestrele-s inchise? Ce-i cu furtuna asta starnita fara veste? Se schimba oare vremea? tuna imparatul, tresarind.
- Sa nu va temeti, imparate... Sunt Omul-de-Vant, din vant tesut, si tocmai de-aceea... nevazut!
Glasul venea de pretutindeni, din tavan, de prin perdele, ba si din podeaua din marmora ca gheata. Dar de vazut, nu se vedea nimic. De parca ar fi vorbit un card de ganduri.
Glasul mi-l stiti, mai spuse omul nevazut, Omul-de-Vant... si-ntr-adevar glasul le era stiut. Cant pe la voi prin curti in serile de iarna... si uneori in hornuri, vestind ca vin ingheturi mari... Acuma insa nu despre-ngheturi este vorba... M-am pornit din varful muntelui adus de stirea ca printesa e bolnava...
-  Si i-ai adus cumva un dar de bucurie? se inviora imparateasa vorbind spre Nimeni.
- Da, i-am adus. E-un dar umil, slavita-mparateasa... Un fluier...
- Un fluier?! se minuna imparatul.
- Un fluier?! murmurara neincrezatori curtenii.
- Un fluier, da, dar nu-i un fluier ca oricare. Cioplit e chiar de mine din piatra stravezie. De canti din el, auzi suspinul Muntelui.
-  Atunci canta din fluier, Om-de-Vant si adu-i fetei mai aproape suspinul muntelui.
Ivit ca din senin si asezat pe-o mana nevazuta, in fata tuturor, fluierul din piatra stravezie sticlea ca apa de izvor peste care, in noptile de vara, curge luna.
-  Ea nu stie ce-i muntele. N-a fost nicicand plecata din castel. Poate s-o bucura s-auda cum suna glasul inaltimilor. Canta, Omule-de-Vant, canta din fluier!
Canta un timp Omul-de-Vant. Suspinul muntelui se furisa printre curteni. Era un cantec trist despre singuratate.
Se facu apoi o liniste adanca. Imparatul, imparateasa, doica, Omul-de-Vant, toti curtenii asteptau un semn, oricat de mic, de la Printesa... Dar linistea statea intreaga. In jiltul galben, printesa nici nu tresarise.
- O, doamne, nici n-a tresarit! de parca nici nu mai aude!... Printesa! Macar o vorba spune-i Omului-de-Vant. Macar un "multumesc"! Printesa! Doamne, copila nu raspunde! Poate ca doarme, nadajdui imparateasa.
- Nu doarme, slavita imparateasa. Printesa e bolnava. Ma doare sufletul, credeti-ma, vazand ca n-am putut s-o vindec pe Printesa. Oricum, eu fluierul i-l las si ii urez sa se insanatoseasca grabnic si cu totii sa jucam...
- Iti multumesc din inima, Om-de-Vant, grai imparatul. Te du cu bine! De va fi nunta, negresit sa vii sa canti din fluier! S-o bucura macar atunci.
- Ramaneti, dar, cu bine, mai zise o data glasul cel venit de pretutindeni.
Usile rabufnira iara, plesnite-n laturi. Un vant buimac se rasuci prin sala tronului si apoi fugi. Usile grele, aurite, venira, lenese, la loc. Perdelele se linistira. Lumina galbena a lumanarilor paru mai dreapta.

 

 
 
 
Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate