Fiecare dintre noi a avut o data in viata o problema careia n-a putut sa-i faca fata doar cu ajutorul prietenilor, familiei si a necesitat interventia unui consilier psiholog.

Din experienta mea de om si de psihoterapeut, consider ca daca o problema devine trenanta, ea erodeaza, nu se rezolva de la sine. Iar politica strutului nu isi are locul in cadrul consilierii sau a psihoterapiei.

Problemele unui copil si nu numai, nu tin in totalitate de el ci mai ales de cei din jurul lui. Multi parinti vin la mine si arata spre copil, spunind: "Noi sintem o familie normala, dar copilul nostru are o problema".

Cum vi se pare acest gen de enunt? Este putin paradoxal... Cum se poate ca o familie sa fie "normala" si doar copilul sa aiba o problema? Daca parintii nu constientizeaza ca o parte din problema poate sa le apartina si lor, nu se va putea rezolva problema copilului. De aceea ii invit pe toti membrii familiei la un dialog cit mai deschis.

Pentru ca acea familie sa-si gaseasca raspunsurile este necesar sa vedem toata constelatia familiei, relatiile dintre membrii ei, valorile si atmosfera din familie. Nu putem analiza copilul si nici omul de sine statator, neinfluientat de restul lumii ci doar in legatura cu ceilalti membri, in colectiv.

Pentru rezolvarea acestor probleme este benefica indrumarea unui psihoterapeut.