De ce parintii fac pe politistul bun si politistul rau?

Ai vazut probabil in filme cu politisti ca o echipa este formata din unul bun si unul rau. Si daca recunosti tiparul, sigur ti-ai dat seama ca si parintii joaca deseori aceste roluri: unul este politistul bun, celalalt este politistul rau. De ce fac asta parintii? Pentru ca asa au impresia ca pot controla mai bine situatia si pentru ca iti pot arata ca exista doua fete ale unei monede, in functie de situatie.

Daca ti se pare ca ai o viata grea cu parintii, sa nu crezi ca pentru ei misiunea este mai usoara. Indiferent cat de bun crezi ca esti tu, copilul!

Politistul bun - politistul rau, o tehnica de parenting

Nici macar nu trebuie sa citesti carti despre parenting pentru a aplica aceasta metoda. Multi parinti o aplica instinctiv. Atunci cand unul este mai sever, celalalt este, de obicei, mai bland, pentru ca vrea sa se asigure ca copilul stie ca este iubit si pretuit. Altii o fac pentru ca vor sa fie parintele preferat (da, au si parintii mandria lor).

Ce face politistul rau? El este cel care impune regulile, dicteaza consecintele si uneori pedepsele. Politistul bun, in schimb, vine sa indulceasca o situatie tensionata si, de cele mai multe ori, propune compromisuri convenabile. Tata nu vrea sa te lase sa mergi in excursie cu colegii si pace, mama vine cu propunerea sa va alaturati grupului mergand cu masina personala. Iar atunci alegi raul mai mic, daca iti doresti cu adevarat sa mergi. E un exemplu.

De ce fac parintii schimb de roluri

Ai observat, probabil, ca nu un singur parinte joaca rolul de „politist rau”. Iar asta iti creeaza uneori confuzie, nu-i asa? De ce fac parintii asta? Pentru ca niciunul dintre ei nu vrea sa fie mereu rau, riscand sa piarda iubirea copilului. In plus, daca tu te-ai prinde ca unul dintre parinti este mereu „politistul bun”, probabil ai face front comun cu el pentru a obtine avantaje. Pentru ca trebuie sa stii sa iti alegi tabara, nu?

Cand parintii aplica metoda politistul bun - politistul rau trebuie sa il asculti pe fiecare in parte. Nici „politistul rau” nu iti vrea raul, nici cel „bun” nu te iubeste mai mult decat celalalt. Este doar o strategie pe care ei o considera, de obicei, eficienta.

Invata sa iti joci cartile

Intre noi fie vorba, uneori, cand ei fac asta, tu poti fi „Elvetia”. Adica sa ceri ceva ce stii cu siguranta ca unul dintre parinti va dezaproba, celalalt va aproba partial, iar tu sa propui solutia care ti-ar fi convenit, de fapt, de la inceput.

De exemplu, spui ca vrei sa chemi un prieten la tine peste noapte. Mama nu va fi de acord pentru ca nu vrea sa aiba responsabilitatea de a ingriji si alt copil (politistul rau), tata va spune ca il poti chema intr-o zi de weekend la pranz (politistul bun), iar tu propui, ca sa nu deranjezi pe nimeni, sa iesiti impreuna cateva ore, in parc cu bicicletele, adica exact ceea ce iti doreai de la bun inceput.