– Aveti dreptate sa va sfaditi voi, ma. Caci una fara alta, aceste bulendre nu fac nici doua cepe degerate. Iaca ce-mi zice mie gandul, de veti voi sa ma ascultati, sa va fac cu dreptate omeneasca.

– Te ascultam, te ascultam, raspunsera dracii intr-o glasuire, spune-ne cum, si vom vedea.

– Vedeti voi cei trei munti ce stau in fata noastra? Sa va duceti fiecare in cate unul, si cine va veni mai curand, dupa ce va voi face eu semn, ale lui sa fie toate astea.

– Ca bine zici d-ta! Asa vom face. Bravo! Iaca ne-am gasit omul carele sa ne faca dreptate.

Si indata o rupsera d-a fuga dracii, tulind-o inspre cate un munte. Pana una, alta, voinicul puse opincile in picioare, caciula in cap si lua biciul in mana. Cand ajunsera dracii in varfurile muntilor si asteptara sa le faca semnul, fiul cel mic al imparatului trasni de trei ori cu biciul in fata fiecarui drac, si ii impietri acolo locului.

Apoi o lua si el la drum in treaba lui, unde il tragea dorul. Abia mai facu vro zece pasi si vazu pe sus un stol de sapte porumbei. Ii urmari din ochi pana ce ii vazu in ce parte de loc se lasara. Intr-acolo deci si dansul isi indrepta cararile pentru care se ostenise atata mare de vreme.

1  2  3  4	Pagina 5 din 7	6  7