— Ai vazut ce-ai facut?... Nu ti-am spus sa te-astamperi... Vezi? ai suparat pe domnul!... aldata n-o sa-ti mai aduca nici o jucarie! Apoi, intorcandu-se catre mine, cu multa bunatate:

— Nu e nimic! iese... Cafeaua nu pateaza! iese cu nitica apa calda!... Dar n-apuca sa termine, si deodata o vad schimbandu-se la fata ca de o adanca groaza. Apoi da un tipat si, ridicandu-se de pe scaun:

— Ionel! mama! ce ai?

Ma-ntorc si vaz pe maiorul, alb ca varul, cu ochii pierduti si cu dragalasa lui figura strambata. Mama se repede spre el, dar pana sa faca un pas, maiorul cade lat.