|
Ursul le vari in gura la iuteala, dar nu le putu sparge, oricat inclesta el din masele, si se cazni de-l trecura zeci de sudori. "Poftim, gandi el despre dansul, ditamai namila si mi s-au muiat balamalele, de nu mai pot sparge nici o nuca!" Iar croitorasul ii zise, ca si cand n-ar fi fost de rangul lui o asemenea treaba:
- Na, sparge-mi si nucile mele! Vai de tine, mai, ursule, il infrunta croitorasul, ai o gura cat o sura si niste masele cat dintii greblei, da' degeaba, ca nu esti in stare sa spargi niste nuci... |
