Cei doi, vazand cate parale face, incercara sa-l povatuiasca:
- Mai flacaule, mai bine ti-ai vedea de treaba si-ai sta frumusel acasa, ca asa, fara minte cum esti, tot n-ai s-ajungi la nimic! Dar te pui cu el! Avea inima usoara, de parca i-ar fi adus laude ca e cine stie ce istet, si le zise ca, de vreme cea clocit in minte gandul asta, n-o sa-l lase nici in ruptul capului si ca de gasit o sa gaseasca intr-un fel cum s-o scoata la capat.
Si-o porni la drum, plin de voiosie, de parca toata lumea era a lui. Cand ajunsera la curtea imparateasca, cei trei croitorasi trimisera vorba domnitei ca asteapta sa-i puna si pe ei la incercare cat mai degraba, intrucat ei sunt tocmai oamenii potriviti s-o dezlege, avand o minte atat de subtirica, c-ar putea-o trece cu usurinta prin urechea unui ac. |