Cei doi, vazand cate parale face, incercara sa-l povatuiasca:

- Mai flacaule, mai bine ti-ai vedea de treaba si-ai sta frumusel acasa, ca asa, fara minte cum esti, tot n-ai s-ajungi la nimic! Dar te pui cu el! Avea inima usoara, de parca i-ar fi adus laude ca e cine stie ce istet, si le zise ca, de vreme cea clocit in minte gandul asta, n-o sa-l lase nici in ruptul capului si ca de gasit o sa gaseasca intr-un fel cum s-o scoata la capat.

Si-o porni la drum, plin de voiosie, de parca toata lumea era a lui. Cand ajunsera la curtea imparateasca, cei trei croitorasi trimisera vorba domnitei ca asteapta sa-i puna si pe ei la incercare cat mai degraba, intrucat ei sunt tocmai oamenii potriviti s-o dezlege, avand o minte atat de subtirica, c-ar putea-o trece cu usurinta prin urechea unui ac.

In clipa cand se infatisara inainte-i, domnita intreba:

- Am doua feluri de par in cap: de cate culori or fi?

- Pai daca-i vorba numai p-atat, se grabi sa raspunda cel mai in varsta dintre croitori, apoi trebuie sa fie negru si alb, ca postavul care bate-n culoarea piperului si-a sarii, de se cheama chiar asa: sare si piper. Dupa ce-i asculta raspunsul, domnita-i zise:

1	Pagina 2 din 6	3  4  5  6