- Un dulau de curte... Era sa mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o catelusa, Zambilica, foarte frumusica! sade alaturi de mine; suntem prietene; si dumnealui (arata pe Bubico), curte teribila! (Catre Bubico:) Craiule!... (Catre mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoaca! i-am spus, cand l-a dus afara de dimineata - ca nu stii ce curat e! - zic: "Baga de seama sa nu scape, sa se duca iar la Papadopolina, ca-l rupe Bismarck..." dulaul ofiterului, care sade cu chirie la ea. (Tuseste cu mult inteles.) Eu nu stiu ce faceam pan casa, cand auz afara chelalaituri si tipete... Strig: "Bubico! Bubico! unde e baiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe brate; d-abia-l scosesera ea si Papadopolina si soldatul ofiterului din gura dulaului. Ce sa-l vezi?... tavalit, lesinat si moale ca o carpa. Zic: "Vai de mine! moare baiatul!" Stropeste-l cu apa! da-i cu odicolon la nas!... Ce-am patimit, numai eu stiu... Doua saptamani a zacut... Am adus si doftor. Da-n sfarsit, slava Domnului! a scapat... (Catra Bubico:) Mai merge la Zambilica baiatul?

Bubico: Ham!

- Sa te manance Bismarck... craiule!

- Ham! ham!

Si sare de pe banca jos in vagon si apuca spre mine.

- Cocoana! strig eu, ridicandu-mi picioarele; eu sunt nevricos, sa nu se dea la mine, ca...

- Nu, frate! zice cocoana, nu vezi ca vrea sa se-mprietineasca? Asa e el: numaidecat simte pe cine-l iubeste...

- A! zic eu, avand o inspiratie infernala; a! simte pe cine-l iubeste... vrea sa ne-mprietenim!... Bravo!

Si pe cand catelul se apropie sa ma miroasa, iau un pachetel de bonboane, pe cari le duc in provincie, la un prietin; il deschid, scot un bonbon si, intinzandu-l in jos, cu multa blandete:

- Cutu, cutu! Bubico baiatul! Bubi!

Bubico, dand din coada, se apropie mai intai cu oarecare sfiala si indointa, apoi, incurajat de blandetea mea, apuca frumos bombonul si-ncepe sa-l clefaie.

- Vezi ca v-ati imprietinit! zice cocoana cu multa satisfactie de aceasta apropiere.

1  2  3	Pagina 4 din 6	5  6