|
- Sa te manance Bismarck... craiule!
- Ham! ham!
Si sare de pe banca jos in vagon si apuca spre mine.
- Cocoana! strig eu, ridicandu-mi picioarele; eu sunt nevricos, sa nu se dea la mine, ca...
- Nu, frate! zice cocoana, nu vezi ca vrea sa se-mprietineasca? Asa e el: numaidecat simte pe cine-l iubeste...
- A! zic eu, avand o inspiratie infernala; a! simte pe cine-l iubeste... vrea sa ne-mprietenim!... Bravo!
Si pe cand catelul se apropie sa ma miroasa, iau un pachetel de bonboane, pe cari le duc in provincie, la un prietin; il deschid, scot un bonbon si, intinzandu-l in jos, cu multa blandete:
- Cutu, cutu! Bubico baiatul! Bubi!
Bubico, dand din coada, se apropie mai intai cu oarecare sfiala si indointa, apoi, incurajat de blandetea mea, apuca frumos bombonul si-ncepe sa-l clefaie.
- Vezi ca v-ati imprietinit! zice cocoana cu multa satisfactie de aceasta apropiere.
| 
