Acum Bubico scoate capul foarte sus si, vrand sa sara afara de la locul lui, incepe sa latre si mai grozav ca adineaori. Eu intind biletul meu conductorului, care mi-l perforeaza. Conductorul face un pas catre cocoana, care-si cauta biletul ei in saculetul de mana, pe cand Bubico latra si chelalaie desperat, smucindu-se sa iasa din paner.

- Bubico! zice cocoana, sezi mumos, mamito!

Si-ntinde biletul. Cand mana conductorului s-a atins de mana cocoanei, Bubico parc-a-nnebunit. Dar conductorul si-a terminat treaba si iese. Cocoana isi inveleste favoritul mangaindu-l "mumos"; eu ma lungesc la loc inchizand ochii, pe cand Bubico maraie infundat ca tunetul care se tot departeaza dupa trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude de loc. Dar auz harsaitul unui chibrit: cocoana isi aprinde o tigareta... Inca nu mi-e somn. De ce n-as aprinde si eu una? A! de degraba sa nu pierz trenul, am uitat sa-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamita lui Bubico... Scot o tigareta, ma ridic si dau sa m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc sa fac bine o miscare, si Bubico scoate capul latrandu-ma mai furios decat pe conductor; latra si chelalaie si tuseste si...