|
- Doamna!
Un racnet!... A-nnebunit cocoana!
- Repede, doamna, semnalul de alarma!
O duc la semnal si o-nvat cum sa-l traga. Pierduta de durere, executa miscarea cu o suprema energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinatura colosala. Emotie generala-ntre pasajeri.
- Cine? cine a dat alarma?
- Dumneaei zic eu catre personalul trenului, aratand pe cocoana lesinata.
Trenul se pune din nou in miscare. La Ploiesti, cocoana s-a desteptat din lesin; zdrobita de nenorocire, trebuie sa raspunza la procesul-verbal ce i se dreseaza pentru intrebuintarea semnalului. Pe cand, in mijlocul pasajerilor gramaditi, cocoana se jeleste, eu m-apropiu de urechea ei si, c-un ranjet diabolic, ii soptesc raspicat:
- Cocoana! eu l-am aruncat, manca-i-ai coada!
Ea lesina iar... Eu trec ca un demon prin multime si dispar in noaptea neagra...
| 
