Planeta Mercur NU ofera un mediu propice pentru om. Oricine ar ajunge acolo ar arde instantaneu pe timpul zilei. Pe timpul noptii ar ingheta. Temperaturile pe timpul zilei ajung la 427 de grade Celsius si noaptea la -183 de grade Celsius. Daca planeta ar fi totusi colonizata, din cauza lipsei atmosferei, oamenii ar fi bombardati de meteoriti. Planeta neavand atmosfera nu are nici fenomene meteo. Fotografiile realizate de sonda Messenger au indicat faptul ca la polii planetei Mercur exista apa inghetata ce rezista in aceasta forma pentru ca se afla mereu in intuneric. Gravitatia mult prea mica a acestei planete (aproximativ 38 la suta din cea a Pamantului) ar face ca oamenii sa piarda masa musculara, sa li se micsoreze picioarele si sa li se deregleze inima. Totodata, oamenii ar face osteoporoza, iar calciul din oase ar ajunge in sange, putand duce la constipatie, pietre la rinichi si chiar depresie.
Demult, demult, cica intr-un sat, care o fi fost acela, era un om sarac si avea o fata tare frumoasa si cu ochii albastri, pe care o chema Viorica si era cuminte si harnica, nevoie mare; dar daca n-are omul la casa lui de ce se prinde, geaba is toate; asa ca fata isi agonisise o para, muncind tot pe la straini.
De la o vreme, ii muri si tata-sau si ramase singura, singurica, doar cu gainile si cu mata si nadejdea in Dumnezeu; cat despre lume, daca lucra, avea, daca isi cosea, imbraca. N-avea nimeni grija ei, da nici dragoste mare de la cineva, ba din contra si hula cat ar fi voit si ponos. Din pricina asta, fata nu mai avea nadejde in nimeni si vorba, ce urma s-o spuie cuiva, o tinea inchisa in sufletul ei, ca si scarbele si gandurile ei.
Un baietan a vrut s-o amageasca, spunand ca vrea s-o ieie de femeie, dar fata, din spusele lui a priceput ca vrea numai sa-si rada de dansa si i-a pierit si nadejdea, cum s-ar zice, ca ar putea face casa cu cineva si ca sa-si inece orice dor a inceput a indragi florile si a vorbi cu ele.
