Ajunse la unchias. I se sui pe nas, ca sa-l vada mai bine. Unchiasul se bucura, dar nu ca baba, iar Neghinita se intrista.
Dar ca sa se-arate grozav, zise unchiasului:
— Nu cata ca-s mititel. Calul nu e mai mare ca copilul? si-l incaleca copilul. Bivolul nu e mai mare ca omul? si-l injuga omul. Muntii nu-s mai mari ca oile? si-i pasc turmele. Pamantul nu e mai mare ca fierul plugului? si-l despica fierul plugului. Codrul nu e mai mare ca un topor? si-l culca toporul la pamant. Tu nu esti mai mare ca mine? si te-au ostenit murgii in arie. Ia sa vezi cum ii dau eu la arie, fara bici, fara nimic. Unchiasul, minunat, il duse la arie. Cum ajunse, Neghinita sari pe-un cal si incepu sa strige: "Hi, hai, hi, hai!" Ciupeste pe unul, ciupeste pe altul, caii incepura sa fuga, dar ce fuga, parc-ar fi avut douazeci de bice pe salele lor. Si cum se crucea mosul, iata si un negustor care trecea la scaunul imparatiei.
— Mosule, ii zise negustorul, cine mana caii asa de grozav, ca eu aud "hi-hai, hi-hai" si nu vad pe nimeni!"
— Ei, tata, raspunse batranul, m-a daruit Dumnezeu cu un copil ca o neghina, da' cu mintea cat zece ca mine si ca d-ta. Neghinita opri caii si sari in palma unchiasului. Cum il vazu negustorul, se gandi sa duca imparatului asa minune.
— Mosule, zise negustorul, iti dau o punga de bani pe el. Neghinita, sfar, in urechea mosului si ii sopti ce sa vorbeasca. Si mosul zise, crezand ca de la el zice:
— Tu, care vinzi si cumperi, ai cumparat vreun suflet pe-o punga de bani?
— Iti dau... doua. Si iar mosul, dupa Neghinita:
— Doua pungi... pentru un suflet?
— Iti dau... zece. Mosul ingalbeni si zise, iar dupa soapta lui Neghinita:
— Sufletele se daruiesc Domnului si se vand Necuratului.
— Iti dau... douazeci! Si mosul, calcand in gura lacomiei, tacu, cu toate soaptele bietului Neghinita. Neghinita vazu lacomia, da' tot el sopti mosului:: "Fie!" Si mosul zise:
— Fie! Batu palma in palma cu negustorul. Tocmeala se facuse. Negustorul plati si lua pe Neghinita, vandut de bunavoie. Negustorul pleca. Neghinita striga mosului:
— Mosule, mosule, ai fost sa n-ai copii, iar biata baba, da!
Imparatul era la mare si la greu sfat cu toti carturarii, ca bantuia seceta si molima. Si daca negustorul ii spuse ca are un copil ca o neghinita, imparatul ramase inmarmurit, invatatii imparatiei cascara ochii mari si se trasera de barbile lungi.
