|
|
|
|
 |
| |
- Mi-e foame.
- Ce sa-ti dau sa mananci? Iaca ia ce-ti place din ceea ce am dinainte.
- Eu voi sa te mananc pe tine, zise Muma-padurii, gateste-te!
- Ba te voi manca eu pe tine, raspunse Siminoc si asmuti cainii la dansa ca sa o sfasie.
- Stai, zise Muma-padurii, opreste cainii sa nu ma sfasie, ca ti-oi da pe fratetau, cu cal si cu ogari cu tot.
Siminoc opri cainii; atunci Muma-Padurii icni de vro trei ori si dete afara dintrinsa pe Busuioc, calul si ogarii; iara Siminoc isi asmuti ogarii si o facura mici farami.
Desteptandu-se Busuioc, se mira cum de vede pe Siminoc aci si-i zise:
- Bine ai venit sanatos, frate, dara mult am dormit.
- Puteai tu sa dormi mult si bine, daca nu eram eu. Apoi ii spuse toata siritenia de la despartirea lor pana acum.
Busuioc banuind pe Siminoc ca s-o fi indragostit cu femeia lui, nu voi sa-l creaza cand acesta ii marturisi adevarul, spuindu-i ca nici prin gand nu i-a trecut una ca asta vreodata. El se facu darz, incepand a-si teme nevasta. Si asa puindu-i gand rau, se invoi cu Siminoc ca sa se lege la ochi, ei si pe caii lor, apoi sa incalece, sa le dea drumul, si unde i-o scoate sa-i scoata. Asa facura. Cand Busuioc, auzind un geamat, opri calul, se dezlega la ochi, se uita, si Siminoc nicaieri. Pasamite el cazuse intr-o fantana si inecandu-se, n-a mai iesit d-acolo. Busuioc se intoarse acasa, isi ispiti nevasta, si ea spuse ca si Siminoc. Apoi ca sa se incredinteze si mai bine de adevar, zise si el sabiei sa sara din cui si sa cresteze pe cel vinovat. Sabia sari si-l cresta pe dansul la degetul cel mare.
Se tangui el, se jeli, planse cu amar ca pierduse pe Siminoc; se cai ca se prea iutise, dara toate fura in desert, ca n-avu ce-i mai face. Atunci, plin de obida si de durere, nici el nu mai voi a trai fara frate-sau, ci legandu-se iarasi la ochi, precum si pe cal, incaleca si-i dete drumul in padurea in care pierise fratele sau. Alerga calul ce alerga, si, baldabac! dete in fantana in care cazuse si Siminoc, si acolo isi sfarsi zilele si Busuioc, si de atuncea a rasarit luceafarul de ziua, fiul imparatului, Busuioc, si luceafarul de noapte, fiul roabei, Siminoc.
Iara eu incalecai p-o sea si v-o spusei dumneavoastra asa.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
