Horoscopul zilei

Leu
(23 Iulie - 22 August)


Esti foarte concentrat/a pe activitatile tale si uiti sa mai interactionezi cu familia. Un pic de comunicare nu strica cu fratele, sora, tata sau mama.

› vrei zodia ta

Bancul zilei

Bula si Strula se tot luptau. Nici unul nu castiga si au hotarat sa faca un concurs. Care sta cel mai mult lesinat, acela pierde. Ii da Strula una lui Bula si se trezeste asta dupa 2 zile.
- Vai ce m-a durut, cum se numeste lovitura?
- Cheia Dragonului.
Ii da Bula una lui Strula si se trezeste asta dupa 2 saptamani.
- Auuuuuuuu, cum se numeste lovitura asta?
- Cheia franceza...

› vrei mai mult

Cultura generala

Muzeul de stiinte naturale din Londra a fost proiectat de catre Alfred Waterhouse si a fost deschis in anul 1881.

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 

Luceafarul de ziua si Luceafarul de noapte
 
de Petre Ispirescu

A fost odata un imparat si o imparateasa; ei nu faceau copii; umblase pe la toti vracii si vrajitorii, pe la toate babele si cititori de stele, si toti ramasera de rusine, caci n-avura ce le face. In cele din urma se pusera pe posturi, pe rugaciuni si milostenii; cand, intr-o noapte, Dumnezeu vazand ravna lor, se arata imparatesei in vis si-i zise:
- Rugaciunea voastra am auzit-o si vei face un copil cum nu se va mai afla pe fata pamantului. Maine sa se duca imparatul, barbatul tau, cu undita la garla, si pestele ce va prinde sa-l gatesti cu mana ta si sa-l mancati. Nu se facuse inca bine ziua si imparateasa se duse la imparatul si-l scula zicandu-i:

- Imparate! scoala c-a sosit alba in sat.
- Dar asta, raspunse imparatul, ce-ai astazi sa ma scoli asa de noapte; nu care cumva vrajmasii au calcat hotarele imparatiei mele?
- Din mila lui Dumnezeu, de niciunele ca astea n-am auzit; dara am visat iaca ce...Si-i spuse visul. Imparatul cum auzi, sari din asternut, se imbraca, lua undita si se duse la parau gafaind. Arunca undita si nu trecu mult, si vazu pluta unditii miscandu-se. Trase undita: cand, ce sa vezi? Un peste mare, cu totul si cu totul din aur. Doara ca nu-i cazu lesin de bucurie. Daramite cand il vazu imparateasa? Ea fu si mai oleoleo.

Gati imparateasa singura cu mana ei pestele si mancara. Ea indata se simti insarcinata. Roaba care ridica masa vazu pe talerul imparatesei un os de peste si o batu gandurile sa suga acel os, ca sa stie si ea gustul bucatelor gatite de imparateasa. Cum supse osul, se simti si ea insarcinata. Dupa noua luni nascu imparateasa, ziua, un copil frumos, frumos, ca un ingeras. Peste noapte nascu si roaba un copil, aidoma cu al imparatesei, incat nu aveau deosebire unul de altul. Cum era copilul imparatesei era si al roabei. Semanau, cum se zice, ca doua picaturi de apa. Fiului de imparat i s-a dat numele de Busuioc, iara fiului de rob, Siminoc. Crescand impreuna si facandu-se mari, i-a dat la carte, si invatau intr-o zi cat invata alti copii intr-un an. Cand se jucau ei in gradina, imparateasa se uita cu drag la dansii de pe fereastra.

Se facura mari. Ei semanau atat de mult, incat nu cunostea nimeni care este fiu de imparat si care de rob. Boiul lor era mandru, amandoi aveau pe vino-ncoace, vorba lor, era vorba cu lipici si amandoi erau voinici, nevoie mare. Intr-o zi se hotarara sa mearga la vanatoare. Imparateasa se tot ciudea cum sa-si cunoasca pe fiul sau: fiindca si fetele si imbracamintile fiind la fel, de multe ori nu putea sa deosebeasca pe unul din altul. Se gandi sa faca fiului sau un semn. Il chema si, prefacandu-se ca ii cauta in cap, ii innoda doua fire de par, fara sa stie el. Apoi plecara la vanatoare.

Alergara zburdatici prin campiile inverzite si se zbenguiau ca mieluseii; culesera la floricele, se udara de roua, privira fluturii cum saltau si sareau din floare in floare, cum albinele culegeau ceara si adunau mierea, si se desfatara foarte mult. Apoi mersera la fantana, baura apa de se racorira si priveau cu nesatiu cum se lasa cerul in departare pe pamant, si ar fi dorit sa mearga pana la sfarsitul pamantului, sa vaza cerul din apropiere, sau macar pana vor da de locurile acelea unde pamantul este ca piftia. Apoi intrara in padure. Cand vazura frumusetile padurilor, ramasera cu gurile cascate. Vezi ca ei nu mai vazusera d-alde astea de cand ii facuse ma-sa. Cand batea vantul si se misca frunzele, asculta la fasaitul lor si li se parea ca imparateasa umbla tarand dupa sine rochia cea de matase; apoi se asezara pe iarba frageda, la umbra unui copac mare. Aci se pusera a cugeta si a sfatui cum sa inceapa vanatoarea. Ei, nici una, nici alta, voiau sa vaneze tot lighioane salbatice.

Pasarelele, cari alergau imprejurul lor si se puneau pe cracile copaciului, nici nu le bagau ei in seama; lor, le era mila sa-si puie mintea cu ele; dara le placea sa le asculte ciripind. Pasarelele parca bagasera si ele de seama una ca aceasta, si nu se sfiau, ba inca ele cantau de se spargeau; iara privighetorile trageau la geamparale numai din guse, ca sa fie mai dulce cantarea lor. Si asa, stand ei aci si sfatuindu-se, pe fiul imparatului il apuca o moliciune de nu putea sta in sus si isi lasa capul in poala lui Siminoc, rugandu-l sa-i caute nitel in cap, pana va adomi el. Dupa ce ii cauta ce-i cauta, Siminoc se opri si zise:
 

 
 
 
Clopotel.ro utilizeaza fisiere de tip cookie pentru a personaliza si imbunatati experienta ta pe website-ul nostru. Prin click pe butonul "Accepta" accepti utilizarea modulelor cookie. Daca ai nevoie de mai multe detalii despre cum functioneaza acestea, citeste Politica de confidentialitate