Traiau odata, intr-o padure indepartata, trei purcelusi. Trei frati. Semanau atat de tare unul cu celalalt, incat foarte greu ii puteai deosebi. Chiar si numele le erau asemanatoare: pe mezin il chema Nif-Nif, pe mijlociu Nuf-Nuf, iar pe fratele mai mare Naf-Naf. 

Cat a fost vara de lunga, purcelusii s-au zbenguit, jucandu-se prin iarba verde si bucurandu-se de caldura soarelui. De o vreme incoace insa soarele incepu sa nu mai incalzeasca cu aceeasi putere, iar la poalele copacilor se asternu un covor de frunze ingalbenite. Venise toamna!

– E vremea sa ne construim o casuta, spuse intr-o zi Naf-Naf, cand se trezira in zori.

Dar fratii lui nu doreau sa se apuce de munca. Continuau sa alerge prin padure. 

– Mai avem destul timp pana la iarna – spuse Nif-Nif, mezinul, in timp ce facea o tumba. 

– Cand va sosi vremea, am sa-mi construiesc singur o casuta – se lauda si Nuf-Nuf. 

– Cum vreti, le raspunse Naf-Naf. Eu unul n-am de gand sa astept ninsoarea ca sa ma apuc de lucru. Si pleca… 

Pe masura ce treceau zilele, se facea tot mai frig. Dar Nif-Nif si Nuf-Nuf tot nu se indurau sa se apuce de treaba. Umblau hai-hui prin padure si trandaveau cat era ziulica de lunga. 

	Pagina 1 din 4	2  3  4