– Ce bleg, Naf-Naf! Auzi, cine a mai pomenit lupi in padurea noastra? zise Nif-Nif, care nu mai vazuse lupi decat in cartile cu poze.
– Si daca ne intalnim cu el, ce? comenta, viteaz nevoie mare si Nuf-Nuf. Daca il vad am sa-l inhat de nas. Hat, uite asa! grohai mijlociul, care nici el nu mai vazuse un lup viu.
Deodata insa, de dupa un copac gros, aparu chiar lupul cel mare si rau. Ochii ii straluceau ca doi taciuni incinsi, iar coltii ii erau atat de mari, incat nu putea sa-si tina gura inchisa din cauza lor. Vazandu-l, Nif-Nif si Nuf-Nuf se facura albi ca varul si o rupsera la fuga intr-o clipa. Niciodata nu mai fugisera atat de repede! Fugeau de le sfaraiau calcaiele, ridicand in urma lor norisori de praf. Nif-Nif, dupa care fugea lupul, ajunse primul la casuta lui din paie. Intra si se inchise inauntru.
– Deschide usa! urla lupul. De nu, am sa suflu din toate puterile, iar casa ta se va preface in mici farame!
Nif-Nif era prea speriat ca sa mai spuna ceva. Atunci, lupul nu mai statu mult pe ganduri. Trase adanc aer in piept si sufla: “Fffuuuuu!”. O data, de doua ori si cand sufla si a treia oara casa lui Nif-Nif zbura in toate directiile, spulberata parca de un uragan.
Lupul era cat pe ce sa-l inhate pe mezin, dar Nif-Nif o rupse la sanatoasa. in scurt timp ajunse la casa purcelusului mijlociu, Nuf-Nuf.
Cei doi frati de-abia apucara sa inchida usa in urma lor, cand auzira din nou glasul lupului:
– Gand la gand cu bucurie! zise lupul. Acum am sa va mananc pe amandoi!
Si se porni din nou sa sufle. Casa din surcele a lui Nuf-Nuf insa era ceva mai rezistenta. Dupa doua reprize de suflat se apleca usor. Dar lupul cel mare si rau nu se lasa asa, cu una cu doua, ci sufla de patru ori la rand. Apoi, cand sufla si a cincia oara, casa se pravali. Doar usa se mai tinea printre daramaturi.
Purcelusii o rupsera din nou la fuga inspaimantati. Alergau in goana nebuna spre casa fratelui lor mai mare, Naf-Naf. Cand ajunsera acolo, mai mult morti decat vii, Naf-Naf le dadu drumul inauntru si trase zavorul dupa ei. Ghicise ca fratii lui mai mici sunt urmariti de lup, dar stia ca nu aveau de ce sa se teama in casa lui trainica, din caramida.
Nu trecu mult si auzi o bubuitura in usa:
– Cine-i acolo? intreba, calm, Naf-Naf.
– Deschide usa! racni cat putu de tare lupul cel mare si rau.
– Nici nu ma gandesc! – raspunse Naf-Naf.
– Bine! Atunci am sa va mananc pe toti trei! urla lupul.
