A fost odata un taietor de lemne tare nevoias, si taietorul asta traia cu nevasta si cele trei fetite ale lor intr-un bordei, la marginea unui codru unde arareori calca picior de om. si intr-o dimineata, inainte de-a pleca la lucru, ca de obicei, taietorul ii spuse nevestei:

- Cand s-o face de amiaz', trimite-mi pe fata cea mare in padure, cu merinde, ca altminteri n-o sa pot mantui lucrul. si ca nu cumva sa se rataceasca, mai adauga el, o sa iau cu mine punga asta de mei si o sa presar boabele pe tot drumul.

De indata ce vazu soarele stralucind sus pe cer, deasupra padurii, fata cea mare porni la drum cu o oala plina cu ciorba. Dar vrabiile de camp si de padure, ciocarliile, cintezoii, mierlele si eretii ciugulisera de mult boabele de mei. Asa ca fata nu mai putu sa dea de urma drumului. O porni atunci la intamplare si merse ea asa, pana ce amurgi si se intuneca de-a binelea. Copacii fosneau in intunericul noptii, bufnitele scoteau tot soiul de tipete si pe fata incepu s-o prinda frica. Deodata zari in departare o raza de lumina scanteind printre pomi.

"Acolo trebuie ca e vreo asezare de oameni, gandi ea; si-mi spune inima ca nu m-or lasa pe seama fiarelor si s-or indura sa-mi dea adapost peste noapte…" si se indrepta, increzatoare, spre lumina aceea. Curand se afla in fata unei casute cu ferestrele luminate.

	Pagina 1 din 6	2  3  4  5