|
A treia zi dimineata, taietorul de lemne ii spuse nevesti-sii:
- Astazi sa-mi trimiti mancarea cu fata cea mica; ascultatoare si cuminte cum o stiu, sunt sigur c-o s-o tina numai pe drumul drept, nu ca surorile ei, care nu pot sa stea o clipa locului, de parc-ar fi niste zvapaiati de bondari!
Dar nevasta-sa nici nu voi sa auda:
- Vrei sa-mi pierd si copilul cel mai drag?
- Fii fara grija, ii raspunse el; fata n-o sa se rataceasca, caci e cuminte si desteapta. Dar vorba ceea: "Paza buna trece primejdia rea," asa ca tot am sa iau niste mazare, s-o presar pe drum; boabele de mazare sunt mai mari decat cele de linte si-i vor arata calea adevarata.
Dar cand mezina ajunse in padure, nu gasi nici macar un bob de mazare, caci porumbeii isi umplusera de mult gusile cu ele, asa ca nici ea nu mai stiu incotro s-o apuce. Ratacea de colo-colo si nu-si gasea o clipa de liniste, gandindu-se ca bietul taica-sau o sa flamanzeasca din pricina ei si ca maica-sa o sa se tanguie amarnic daca s-o intampla ca nici ea sa nu se mai intoarca acasa.
Cand se innopta de-a binelea, numai ce zari si ea luminita scanteind printre pomi si, luandu-se dupa ea, ajunse la casuta din padure.
Se ruga frumos de batran sa-i dea adapost peste noapte si omul cu barba alba se adresa si de asta data celor trei fapturi:
| 
