|
– Ma duc sa le numar, domnule...
Si a plecat Canuta. S-a dus la bunica-sa acasa si i-a spus ca nu mai merge la scoala macar sa-l taie. Bunica-sa a alergat la dascal, si dascalul i-a spus:
– Babo, da-l la mestesug. Poate mestesugul sa-i dea de capatai, ca nu-i de scoala, e copil sucit, una il intrebi si alta raspunde.
S-a mahnit batrana, dar s-a gandit: de unde stii? nu e toata lumea facuta sa se procopseasca-n scoala... sa-l dau la stapan; poate acolo sa-i fie norocul lui.
L-a dat pe Canuta la un bacan. A slujit baiatul cat a slujit, cand mai bine, cand mai rau. Intr-o seara, bacanul a incarcat un cos mare cu fel de fel de mezeluri si cu vreo douazeci de sticle de vin, sa le trimeata la un musteriu. Afara era un polei grozav. Canuta s-a aplecat si d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede in pravalie.
– N-o sa aluneci cu el, ma? a-ntrebat jupanul.
– De! jupane; stiu eu?
– O sa-l poci duce?
– E greu...
– Haide! s-a rastit jupanul. Dar sa dormi si sa mananci, stii? lenesule!
Canuta a dat sa ridice cosul si n-a putut. Jupanul ca sa-l imbarbateze i-a dat un pumn in ceafa; pe urma, jupanul si inca un baiat au ridicat greutatea si i-au pus-o lui Canuta in carca.
Copacel-copacel, baiatul a mers cativa pasi pana la coltul stradei pe unde presarasera negustorii cenuse pe dinaintea pravaliilor: dar cand s-apuce pe o ulicioara mai neumblata, ca sa mai scurteze din drum, tocmai venea o birja cu caii rascacarati de teama alunecusului. Baiatul s-a ferit repede-n laturi si odata, baldabac! si sdronc!
Canuta intr-o parte cat colo si sarcina din spinare intr-alta. Baiatul s-a lovit la cot de i-a secat sufletul; dar s-a ridicat degrab sa vaza ce s-a facut cosul. L-a apucat vartos de toarta si l-a smucit cu putere.
Ciudat lucru! Cosul era acum mai usor. Cand l-a ridicat de la pamant, a-nceput sa curga din fundul cosului ca dintr-o stropitoare ciuruita: se sparsesera sticlele si acum se scurgea ramasita vinului. Ce sa faca? La musteriu, cu cioburi de sticla nu putea merge. Sa fuga? Unde sa se duca? Sa se-ntoarca la pravalie!... N-are sa-l omoare doar.
De omorat nu l-a omorat jupanul, ca jupanul nu era om asa de rau... Dar...
| 
