Exista cu adevarat liberul arbitru?

Liberul arbitru are la baza ideea ca oamenii au capacitatea de a face propriile alegeri si de a-si determina propria soarta. Problema liberului arbitru i-a provocat mult timp pe filosofi si pe ganditorii religiosi, iar oamenii de stiinta au examinat problema si din perspective psihologice si neurostiintifice. Întrebarea ramane: Este vointa unei persoane libera sau vietile oamenilor sunt de fapt modelate de puteri în afara controlului lor?

De-a lungul deceniilor, oamenii de stiinta au investigat conceptul de gandire umana la nivelul circuitelor neuronale, iar unele descoperiri au fost luate ca dovezi ca deciziile constiente nu sunt cu adevarat „libere”. Scepticii liberului arbitru sustin ca sentimentul subiectiv al liberului arbitru este o iluzie. Cu toate acestea, multi savanti, precum si oamenii obisnuiti, marturisesc înca o credinta în liberul arbitru, chiar daca recunosc ca alegerile sunt partial modelate de forte aflate în afara controlului cuiva.

În opinia cunoscutului psiholog Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI), comportamentale ale indivizilor sunt influentate de genetica, precum si de factorii din mediu care pot fi în afara controlului unei persoane. Acest lucru sugereaza ca exista, cel putin, unele constrangeri asupra gamei de decizii si comportamente pe care o persoana va fi înclinata sa o ia (sau chiar sa o ia în considerare) în orice situatie data.

“Cei care provoaca ideea ca oamenii actioneaza asa cum o fac datorita unor alegeri constiente si neconstranse indica, de asemenea, dovezi ca activitatea creierului inconstient poate prezice partial o alegere înainte de a lua o decizie constienta. Desi exista multe motive pentru a crede ca vointa unei persoane nu este complet libera de influenta, nu exista un consens stiintific împotriva liberului arbitru. Unii folosesc termenul „liber arbitru” într-un sens mai liber pentru a reflecta faptul ca deciziile constiente joaca un rol în rezultatele vietii unei persoane – chiar daca acestea sunt modelate de dispozitii înnascute sau aleatoriu (criticii conceptului de liber arbitru ar putea numi pur si simplu acest tip de luare a deciziilor „vointa”). Chiar si atunci cand procesele inconstiente ajuta la determinarea comportamentului constient al unei persoane, unii sustin ca astfel de procese pot fi totusi considerate ca parte a vointei individului”, explica psihologul Laura Maria Cojocaru.

Conteaza daca o persoana crede ca alegerile personale sunt complet ale ei si ca alegerile altora sunt, de asemenea, facute în mod liber?

Psihologul Laura Maria Cojocaru a explorat conexiunile dintre credintele liberului arbitru – adesea evaluate prin acord cu afirmatii precum „Sunt responsabil de actiunile mele chiar si atunci cand circumstantele vietii mele sunt dificile” si, pur si simplu, „Am liberul arbitru” – si atitudinile oamenilor în ceea ce priveste deciziile, producerea, vina si alte variabile de consecinta.

“Cu cat oamenii sunt mai mult de acord cu afirmatiile liberului arbitru, cu atat au tendinta de a favoriza mai mult explicatiile interne decat externe pentru comportamentul altcuiva. Aceasta poate include, de exemplu, sa afli despre fapta imorala a cuiva si sa fii de acord ca aceasta a fost un rezultat al caracterului persoanei si mai putin ca factori precum normele sociale sunt de vina totusi. De exemplu, un studiu privind reducerea credintelor liberului arbitru în influenta deciziilor de condamnare ale judecatorilor nu a aratat niciun efect în acest sens”.

Ce concepte din psihologie sunt similare cu credinta în liberul arbitru?

Doua concepte din psihologie care se aseamana cu credinta în liberul arbitru sunt „locus de control” si „auto-eficacitatea”.

1. Locusul de control se refera la credinta unei persoane despre cat de multa putere are asupra vietii sale - cat de importante ar fi intentiile, obiectivele si munca, prin comparatie cu fortele externe, cum ar fi norocul sau actiunile altora.

2. Auto-eficacitatea este simtul unei persoane cu privire la capacitatea ei de a performa la un anumit nivel, astfel încat sa influenteze evenimentele care o afecteaza.

“Desi toate aceste concepte se refera la factorii care conduc sau nu viata unei persoane, ele sunt distincte. De exemplu, se poate spune ca putem pune la îndoiala faptul ca oamenii au un liberul arbitru absolut, dar, totusi, ei pot alege sa fie încrezatori în capacitatea lor de a hotarî contextul, modalitatea, resursele informationale si umane, timpul si gradul de implicare necesare atingerii obiectivelor dorite”, conchide psihologul Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI).

Laura-Maria Cojocaru, presedinte si fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistica Somato-Integrativa (INLPSI) si presedinte si fondator al Asociatiei ”Generatia Iubire” este Psihoterapeut ºi Trainer în Programare Neuro-Lingvistica. A studiat natura mintii umane urmand 9 formari profesionale cu abordari diferite - psihoterapie integrativa, hipnoza clinica, relaxare si psihoterapie ericksoniana, psihoterapie de cuplu si familie, psihologie clinica, neuro-programare lingvistica, terapii florale Bach, consultant Panorama Sociala, instructor international yoga, formator acreditat CNFPA. De peste 13 ani ghideaza oamenii atat în sedinte individuale cat si de grup si organizeaza cursuri ºi traininguri în Romania, cu scopul de a-i face pe oameni sa-si acceseze si utilizeze la potential maxim resursele interioare.