|
|
|
|
 |
| |
- Ia vedeti, fetelor, mai sade vinele alea ale lui Tugulea in cutia in care le-am asezat eu dupa soba?
- Mai sade, raspunse zmeoaica cea mica, azi le-am vazut, nu mai departe.
- Iaca, voi o sa va duceti la casele voastre, zise batrana cea zbarcita; sa stiti, sa va temeti de Tugulea asta, afurisitul; caci si mie mi-e frica de dansul, macar ca iam luat vinele. Tot de la dansele mai auzi Tugulea ca peste cateva zile are sa se faca nunta zmeoaicei celei mici, si pentru veseliile de nunta trebuindu-le vanat, zgripsoroaica scofalcita imparti pe fiecare din gineri pe unde sa vaneze. Ii fu destul pentru asta data ca auzise si atat.
Cand se intoarse la fratii sai, incepuse a intra alba in sat.
- Sculati, fratilor, le zise el, ca iata ne-a luat ziua de pe urma.
- De ce ne-ai lasat sa dormim atat de mult? ii zisera fratii, dojenindu-l. El tacu din gura. Se sculara ei si plecara dupa vanat, apoi se intoarsera acasa. Tugulea acum se culca afara in toate noptile, si tot planuia cum sa faca sa-si ia vinele. El se ducea mereu pe la zmeoaica, fara sa stie cineva, si pandea vreme cu prilej cand sa-i vie bine sa-si ia vinele. Intr-o seara se facu musca, intra pe cos in camara unde era cutia cu vinele, pe cand zmeoaica nu era acasa; aci daca intra se facu om, lua vinele din cutie si le puse la picioarele lui. Cum le puse, se lipi, parca fusese acolo de cand lumea. Se facu iara musca si pleca acasa.
A doua zi, noaptea, trebuia sa mearga zmeii la vanat pentru nunta. Tugulea se duse mai intai in calea zmeului celui mai mare. Cand se apropie de el, calul zmeului incepu a sforai; dara zmeul ii zise:
- De! cal de paraleu, ca doara nu va fi adus cioara osciorul si vantul perisorul lui Tugulea pe aici, caci vinele lui sunt la soacra-mea dupa soba.
- De unde stii tu asa bine? ii zise Tugulea. Da-te jos sa ne vedem si sa ne luptam. Zmeul, cum il vazu, ingheta sangele intr-insul. Se apucara la lupta in buzdugane, dara Tugulea cum aduse buzduganul sau si lovi pe zmeu, ii lua mirul, apoi ii taie capul, ii lua calul si armele si pleca inaintea zmeului celui mijlociu. Asemenea ii facu si lui. Apoi pleca inaintea zmeului celui mic.
Dupa ce se intalni cu zmeul cel mic, se lua la lupta si cu dansul. Se batura intai in buzdugane, buzduganele se sfaramara; se luptara cu sulitele, acestea se rupsera; se apucara apoi in sabii, a zmeului se franse. Dupa aceea se luara la lupta dreapta, se luptara ce se luptara si, infrangand pe zmeu, ii taie si lui capul. Ii lua si lui armele si calul si pleca acasa cu dansele. Cand ajunse se crapa de ziua; lega caii si puse bine armele zmeilor. Apoi scula pe frati sa mearga la vanat. Cand vazura fratii caii se minunara. il intrebara, dara el nu voi sa le spuie nimic, zicand ca nu stie. Incalecara fratii pe caii zmeilor si pornira. Tugulea insa incaleca pe calul zmeului celui mic, caci era mai vanjos. Zmeoaica, vazand ca intarzie ginerii, zise fiicelor sale:
- Asta nu e lucru curat. Ia vedeti vinele lui Tugulea sunt ele unde le-am pus eu?
- Ba nici ca cat, ii raspunsera fetele, dupa ce cautara.
- Barbatii vostri trebuie sa fie rapusi. Tugulea a facut pozna. Duceti-va in padure pe unde are a trece el si faceti precum v-am zis.
Tugulea, trecand cu fratii sai prin padure, vazu o vie cu struguri. El simti ca asta nu poate sa fie lucru curat. Cum de nu mai vazuse el asta vie in padure? Frate-sau cel mai mare vru sa ia un strugure. Tugulea il opri. Apoi descaleca, scoase palosul si incepu a taia la vite. Deodata incepu a curge din vitele taiate niste sange negru ca pacura. Fratii se mirara de aceasta. Apoi, incalecand ei, pornira. Mersera ce mersera si dete peste o livede cu pruni. Tugulea nu lasa pe fratele cel mijlociu sa ia prune, ci facu ca si la vie, si din prunii taiati curse iara sange. Dupa ce mei merse, dete peste o fantana. El stia ca prin acea padure nu era nici o fantana. Nu lasa pe frati, sa bea apa. Ci luand sulita, intepa fundul fantanei de mai multe ori, si deodata incepu a galgai un sange mohorat si cu rea duhoare. Galgaia ca dintr-o vaca. Acestea erau fetele zmeoaicei, care voiau sa otraveasca pe Tugulea, feciorul mosului si al matusei. Mergand ei impreuna, Tugulea zise fratilor sai:
- Ia uitati-va, fratilor, de vedeti ce este, ca nu stiu ce ma dogoreste.
- Ce sa fie! raspunsera fratii uitandu-se, iaca un norisor rosu, vine dupa noi ca vantul.
- Aia este zmeoaica batrana, mai, zise el. Vine dupa mine. Voi imprastiati-va care incotro si va duceti acasa, ca sa nu va aflati in calea ei, caci va face mici farami. Dupa ce se despartira, Tugulea intra intr-o pestera sa se adaposteasca pana va trece zmeoaica. Urgisita de zmeoaica, unde venea, mare, venea turbata de manie, trecu ca fulgerul pe langa pestera si apuca inainte, ca nu vedea cu ochii de catranita ce era.
Tugulea indata iesi din pestera, incaleca si pe ici ti-e drumu. O lua la sanatoasa inapoi spre rasarit si merse, si merse, pana ajunse la curtea unui imparat care de douazeci de ani lucra un zid nalt foarte, ce cadea inspre partea mosiei zmeoaicei, nici el, vezi nu avea pace de dansa, si tocmai atunci il ispravise. Cum ajunsese acolo Tugulea, spuse imparatului ca omorase pe ginerii si pe fetele zmeoaicei. Apoi ii zise sa dea porunca grabnica la toti fierarii ca sa-i faca indata o maciuca de fier mare cu care sa omoare si pe zmeoaica batrana. Imparatul priimi bucuros sa faca Tugulea orice o sti el numai sa se scape de blestemata de zmeoaica.
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
