|
|
|
|
 |
| |
A pus imparatul sa cladeasca o biserica mandra cum nu mai fusese pana atunci in toata imparatia, spre lauda Fecioarei, care facuse o asa minune. Si a mancat si baut la sarbatori mari trei saptamani lume dupa lume, pe socoteala curtii imparatesti.
Acu, toate bune: fata a scapat; sa fie sanatoasa, sa traiasca, si Maica Domnului buna, care a pazit-o, sa-i dea noroc... Da... fata ca fata; ce te faci cu flacaii? ca de a doua zi au inceput iar sa vie unul cate unul la imparatul sa-si spuie pasul.
Cui s-o dea?
Care are mai mult drept s-o ia?
Fara oglinda n-ar fi vazut-o in ce hal era si n-ar fi indraznit sa calce porunca imparatului, sa vie inainte de termen.
Fara plocat, n-ar fi sosit la vreme.
Fara iconita ar fi dus-o toti la groapa.
Au stat seara la sfat imparatul, imparateasa si sfetnicul cel batran, si pana-ntr-un tarziu n-au putut sa se inteleaga cei doi batrani cuminti, cui trebuie data fata: ba unuia, ba altuia, ba lui Praslea; ba sa se traga sorti, norocul s-aleaga!
Imparateasa, daca vazu si vazu ca nu se mai ispraveste vorba si ea cam picotea de somn, zice:
"Doamne! maria-ta, cum sunteti dumneavoastra barbatii! va pricepeti la imprejurari mari, si la ale mici va pierdeti cumpatul si rostul... Razboi mare sa fi fost de facut si pana acum il puneati la cale. Stau si v-ascult de-atata amar de vreme... am cascat de mi-a trosnit falcile. Ce mai tura-vura... vorba lunga degeaba? iaca, o s-o ia al de l-o iubi fata, ca dreptul lui e!"
- Ei? intreaba cine a ascultat povestea, care dintre flacai a luat-o pe Ileana?
- Nu stii dumneata, raspunde povestitorul, cum se ispravesc toate povestile cu trei feti-logofeti? Pe cine era sa iubeasca fata?... pe Praslea.
- Dar ceilalti cum au ramas?
- Au ramas destul de bine. Al mare a ramas cu topuzu-mparatesc; al mijlociu cu iconita... Putin lucru e sa imparatesti? Nu-i destul sa nu mori niciodata? Dar era si drept sa fie a lui Praslea, pentru ca el daca nu o lua pe Ileana, ramanea cu oglinda, si s-ar fi tot uitat in ea, ar fi vazut-o pe fata mereu cu altu-n brate si s-ar fi prapadit baiatul... Si daca se prapadea el, se prapadea si fata, se prapadea si ma-sa, imparateasa, care tot pe el il iubea mai mult, ca era Praslea, si ar fi fost mai mare pacatul sa se intample atatea nenorociri pentru o biata dragoste de tinerete.
SFARSIT
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
