Atunci talharul isi lua picioarele la spinare si nu se opri decat in fata capeteniei talharilor, careia ii insira toate grozaviile prin cate trecuse.

- Vai de viata noastra! In casa s-a cuibarit o cotofana afurisita, care mi-a zgariat tot obrazul cu niste gheare lungi si ascutite; iar la usa, cine crezi ca statea? unul cu un cutit, pe care mi l-a infipt in picior! Socoteam c-am scapat! Da' ti-ai gasit sa scapi asa usor! In ograda, o namila neagra m-a pocnit cu o maciuca, iar sus, cocotat pe acoperis, sta insusi judecatorul si tot striga "Aduceti-mi-l incoace pe talhar! Aduceti-mi-l!"... Daca am vazut ca asa sta treaba, am fugit de-mi sfaraiau calcaiele...

Din seara aceea, talharii n-au mai cutezat sa se apropie de casa, iar cei patru muzicanti din Bremen s-au simtit atat de bine acolo, ca nu s-au mai indurat sa plece si toate cate le-ati auzit mi le-a spus si mie, chiar adineauri, un fartat de-al meu. Si cred ca nu si-a racit gura degeaba...