Nunta printului de pe vasul regal incepuse cand mica sirena bau putin din licoare si incepu sa cante:
"Plina de durere
Imi simt inima,
Uitat e cantecul de sirena
Pe care ti l-am soptit la ureche."
Printul se intoarse brusc si inima i se umplu de iubire, uitandu-se la mica sirena si ascultandu-i glasul dulce. Sirena canta, povestind tot ce se intamplase din cauza iubirii ce i-o purta printului.
- Tu m-ai salvat! spuse printul. Si de atunci cantecul tau a fost mereu cu mine. Noaptea, o sirena mi-l canta in vis. Tu erai!
Mica sirena nu-si mai incapea in piele de bucurie si-i intinse printului licoarea.
- Bea-o, ii sopti ea. Daca ma iubesti, ai sa renunti la lumea ta asa cum eu am renuntat la glas. Uitandu-se drept in ochii micii sirene, printul lua licoarea si o bau pana la fund.
- Vino dupa mine in regatul meu, spuse sirena zambind radioasa. Impreuna se scufundara in marea albastra si adanca. Mica sirena nu mai putea de fericire. Ce placere sa inoate din nou si sa fie cu printul ei iubit! Mii de balonase se spargeau la suprafata, spunand adio lumii de deasupra. Tinandu-se de mana, printul si mica sirena inotau impreuna imbatati de fericire, insotiti de baletul pestilor multicolori.
- Vezi ce linistita si blanda este viata aici pe fundul marii? exclama sirena razand. Avand inca pe ei minunatele haine de nunta, fericitii miri se dusera la castelul craiului si craiesei de pe fundul marii, urmati de sirene. Mama si tatal sirenei nu mai puteau de bucurie ca li se intorsese fata. Ascultara povestea micii sirene, apoi craiul se intoarse catre tanar.
- Fii bine venit! facu el. Iti dorim fericire! Fie ca ai coada de peste sau doua picioare, iubirea este sigurul lucru care conteaza! Craiul marii fu gazda unei nunti mari. Apoi tanara pareche pleca intr-o trasura frumoasa de patru caluti-de-mare.
SFARSIT.
