Se duce o data un taran la piata sa vinda o vaca dar nimeni pret vacii nui dadea!
Se apropie un cumparator si intreaba:
-Batrine vaca o vinzi?
-O vind.
-Da cam e slaba ea
-E bolnava tare rau!
-Da cit lapte da ?
-Pai... Nu am vazut niciodata lapte de la ea!
A stat asha ziua intreaga moshul dar vaca nu a vinduto!Unui baiat i se facu mila de el si a spus:
-Hai mosule ca oi sta eu linga vaca ta si sa vezi ca o sa o vindem!
Atunci vine un cumparator si spune:
-Vindeti vaca !
-O vindem !dar nu e vaca ci comoara!
-Da e slaba rau!
-Cam e slaba dar e tare buna!
-Da cit lapte da?
-Intr-o zi nu poti sa termini ca te doare mina.
Atunci batrinul priveste vaca si spune:
-Pentru ce eu pe tine te vind ca mie tot imi trebuiesti!
Irinel, fiul Zefirului, vantusor de primavara, fiind trimis de tatal sau in lume, ca sa vesteasca sosirea frumoasei primaveri, dupa ce a strabatut vai, valcele, campii intinse, dealuri si munti acoperiti cu paduri udate de rauri, lacuri si izvoare limpezi si cristaline, ajunge la poalele unor munti. In gura unei vai frumoase ca un colt de rai, pe unde isi rostogolea in sursur undele pe un pat de prundis, un raulet sagalnic si zglobiu, zareste nu departe un castel de cristal stralucitor ca din povesti, ce-si inalta semet turnurile marete si stralucitoare in razele dulci ale soarelui de primavara.
Irinel, ca un fat-frumos, calarea pe calul sau mandru si alb ca neaua, in tinuta mareata, cu pletele-i negre ce-i acopereau umerii, cu mustata-i neagra abia mijinda, cu ochii sai negri ca murele ce te fermecau dintr-o privire si incins cu palosul sau batut in pietre scumpe, mergand spre castelul maret, aude ca intr-o parere, ecoul unui viers duios, ce venea pina la el pe aripile nevazute ale vazduhului, imprastiind in juru-i, ca intr-un vis, undele rasunatoare ale unei armonii ceresti.
Ca vrajit, Irinel s-a oprit in loc, spre a-si da seama mai bine de frumusetea ingereasca a cantului.
