Horoscopul zilei

Rac
(22 Iunie - 22 Iulie)


Sanatate
Bani
Dragoste

› vrei zodia ta

Cultura generala

2 ore si 40 minute i-a luat Titanicului sa se scufunde de cand s-a lovit de aisberg. In data de 14 aprilie 1912, ora 23:40 s-a ciocnit de aisberg si s-a scufundat complet la ora 2:20, in dimineata urmatoare. Aisbergul provocase o taietura in carena pe o lungime de 90 metri.

› vrei mai mult

Bancul zilei

Teroare mare la spitalul de nebuni. In fiecare zi, nebunii evadau. In prima zi la spital erau garduri de doi metri inaltime. Vin nebunii dimineata, pun scari pe garduri si evadeaza. Cu greu ii aduc gardienii inapoi. Seara monteaza garduri de trei metri inaltime.
A doua zi dimineata, nebunii ies in curte si ata la gard, scarile pe el si tuleo. Ii aduc din nou gardienii. Disperat, directorul spitalului de nebuni, nu stie ce sa mai faca. Se hotaraste sa puna garduri mici, de un metru, ce-o fi o fi. Dimineata, nebunii iau scarile, se duc la gard si se blocheaza. Stau astia, se scarpina in cap, se gindesc, nimic, nici o idee. Vine directorul si ii intreaba:
- De ce nu ati evadat si acum?
- Pai nu prea stim sa punem scarile pe gard.

› vrei mai mult
Versiunea imprimabila

 


- Nu-i asa ca-i minunata stofa asta? il intrebara cei doi sarlatani, aratandu-i frumosul desen si culorile stralucite care nu se vedeau deloc. "Cu toate astea prost nu sunt! se gandi omul. Pesemne ca nu sunt vrednic de locul meu? Asta-i cam ciudat, sa iau bine seama sa nu mi-l pierd". Apoi lauda si el stofa, si isi arata admiratia pentru alegerea culorilor si mai ales a desenului.

- E de-o frumusete neinchipuita, spuse el imparatului; si tot orasul nu mai vorbea decat de stofa cea minunata.

Descarca planse de colorat cu Hainele cele noi ale imparatului

In sfarsit vru si imparatul s-o vada, cat era inca pe razboi. Insotit de-o multime de oameni alesi, printre care erau si cei doi credinciosi ai lui care vazusera stofa, se duse in sala unde cei doi pungasi teseau mereu, dar fara fir de aur nici de matase.

- Nu-i asa ca-i de toata frumusetea! zisera cei doi credinciosi. Desenul si culorile sunt demne de Marita ta. Si ei aratara cu degetul razboaiele goale, ca si cum ceilalti ar fi vazut ceva. "Ce-i asta, se gandi imparatul, eu nu vad nimic. Asta-i ingrozitor. Sunt eu oare un prost? Ori sunt nevrednic de-a imparatii? Niciodata nu mi-as fi putut inchipui, ca tocmai mie sa mi se intample o asemenea nenorocire". Apoi deodata striga:

- E de toata frumusetea! Va marturisesc deplina mea multumire. Clatina din cap cu un aer satisfacut si privi spre razboaie fara a indrazni sa spuna adevarul. Toti curtenii se uitara unii dupa altii si iar se mai uitara, fara insa a vedea nimic si zisera si ei ca imparatul.
- Intr-adevar e de toata frumusetea! Ei il sfatuira chiar sa imbrace hainele din stofa asta la cea dintai mare parada.
- E neinchipuit de frumos, e fermecator, e admirabil! strigau toate gurile si multumirea era pe fetele tuturor.