-Noi stim cum ai putea sa-ti inmultesti banutii. Vino cu noi in Campia Minunilor! Acolo, daca ingropi banutii, a doua zi va creste un copac cu crengile pline cu banuti, spuse vulpea.

Pinocchio a acceptat, dar pe drum, a fost parasit de cei doi tovarasi, iar mai tarziu, Pinocchio a fost prins de doi talhari si spanzurat de o craca de copac.

Pinocchio a strigat dupa ajutor. La un moment dat a aparut o zana buna care l-a eliberat, l-a dus acasa la ea, l-a facut bine si apoi l-a luat la intrebari:

-Unde sunt banii? 
-I-am pierdut, a incercat s-o pacaleasca Pinocchio, dar cu fiecare minciuna, nasul ii crestea din ce in ce mai mare.

Cum lesne va puteti inchipui, Zana il lasa pe Pinocchio sa planga si sa urle aproape o jumatate de ceas din pricina nasului care nu-i mai incapea pe usa: si l-a lasat sa planga ca sa-l invete minte sa se lase de naravul de a spune minciuni, cel mai urat narav ce-l pot avea copiii. Dar cand il vazu tras la fata si cu ochii iesiti din cap de bocet, i se facu mila de el si batu din palme. La semnul acesta, intrara in odaie prin fereastra mii si mii de pasarele care, asezandu-se pe nasul lui Pinocchio, incepura sa i-l ciugule, si i l-au ciugulit asa de bine incat peste cateva minute, nasul nesfarsit de lung al papusii, isi capata iarasi marimea obisnuita.

1	Pagina 2 din 5	3  4  5