Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Cuibul (fagurii) construit de viespi este din lemn maruntit, un fel de hartie mai groasa. Viespea aduna lemnul de pe placi sau copaci carora li s-a rupt scoarta dintr-un motiv sau altul. Aceasta scoarta o maruntesc cu falcile lor si o umezesc in timp ce merg inspre cuib. In schimb, la albine, fagurii sunt plamaditi din ceara. In fagurele viespilor nu vei gasi miere, pentru ca viespea nu face miere.
› vrei mai multBancul zilei
Cica dormea ursul cand, pe la 2 noaptea, aude o voce:"duu-te si iaaa-ti un looooz in plic..."
Asta se trezeste, se uita, nu vede nimic, se culca la loc.
Scena se repetea de cateva ori,
se enerveaza ursul, isi ia o geaca pe el si se duce la primul chiosc cu lozuri.
Da sa puna mana pe clanta...aude vocea
"Nu de-aiiiici..."
Se duce asta la urmatorul chiosc,
vocea iar...
Scena se repeta, strabate ursul juma de oras pana ajunge la o taraba ponosita intr-un gang unde un mos vindea lozuri
"De-aiiiiici..."
Asta increzator da sa puna mana pe un loz vocea: "nu aaaasta..";
pe al doile:"niiici astaaa...";
la al treilea
"assssstaaaaaa
e ceeel buuun"
Bucuros ursul plateste si ia lozul cu nerabdare, il sfasie si se uita, pe loz scria: necastigator
Da vocea: "ghinioooon...
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Voi n-ati fost cu noi in celuleVoi n-ati fost cu noi in celulesa stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fara stele, in drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti in crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, cand usile grele se-nchid in zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. Ati stat la ospete-ncarcate gonind dupa fast si orgoliu, nici mila de noi si nici dor, nici dreptate, nici candel-aprinsa si nici libertate, doar ghimpii imensului doliu. Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti, cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle, cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, caci n-ati fost cu noi in celule. |