Pentru Scoala
Horoscopul zilei
Cultura generala
Planeta Saturn NU are o suprafata accesibila astronautilor. Nimeni nu poate sta pe Saturn pentru ca nu are suprafata solida. Suprafata sa are o densitate mai mica decat a ghetii, astfel ca, daca astronautii ar atinge-o, s-ar scufunda ca intr-un bazin cu apa. Presiunea pe Saturn este de 100 de ori mai mare decat pe Pamant; este atat de puternica incat lichefiaza gazul si ar zdrobi orice nava spatiala.
› vrei mai multBancul zilei
Intr-o zi ii trimite Dumnezeu pe Sf Petru, Sf Pavel, Sf Iosif si Iuda pe pamant sa observe ce se mai intampla si sa aduca ce le place lor din ce gasesc.
Dupa vreo 3 saptamani se aud batai in poarta Raiului.
- Cine e? intreaba Dumnezeu.
- Sf Petru! Am adus muzica! Dupa care intra.
Dupa 5 zile, batai in poarta.
- Cine e?
- Sf Pavel! Am adus bautura si tigari! Intra si el.
Dupa alte 3 zile vine si Sf Iosif cu 3 femei frumoase.
Petrec ei ce petrec acolo sus si, prin zgomotul muzicii, se disting batai usoare in poarta Raiului. Dumnezeu si intreaba:
- Cine e?
- Iuda.
- Si ce ai adus?
- Politia!
Shop Clopotel.ro
| Versiune pentru imprimare |
Umbra lui Mircea. La CoziaAle turnurilor umbre peste unde stau culcate:Catre tarmul dimpotriva se intind, se prelungesc, S-ale valurilor mindre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc. Dintr-o pestera, din ripa, noaptea iese, ma-mpresoara: De pe muche, de pe stinca, chipuri negre se cobor; Muschiul zidului se misca… pintre iarba sa strecoara O suflare, care trece ca prin vine un fior. Este ceasul nalucirei; un mormint se desvaleste, O fantoma-ncoronata din el iese… o zaresc… Iese… vine catre tarmuri… sta… in preajma ei priveste… Riul inapoi se trage… muntii varful isi clatesc. Ascultati!… marea fantoma face semn… da o porunca… Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez… Glasul ei se-ntinde, creste, repetat din stinca-n stinca, Transilvania l-aude, ungurii se inarmez. Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute, Si puternici legioane p-a ta margine-ai privit, Virtuti mari, fapte cumplite iti sint tie cunoscute, Cine oar’ poate sa fie omul care te-a-ngrozit? Este el, cum il arata sabia lui si armura, Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapin, Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura, Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batrin? Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc, Unul altuia il spune; Dunarea se-nstiinteaza, S-ale ei spumate unde catre mare il pornesc. Sarutare, umbra veche! primeste-nchinaciune De la fiii Romaniei care tu o ai cinstit: Noi venim mirare noastra la mormintu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit. Ravna-ti fu neobosita, indelung-a ta silinta: Pina l-adinci batrinete pe romani imbarbatasi; Insa, vai! n-a iertat soarta sa-ncununi a ta dorinta, S-al tau nume mostenire libertatii sa il lasi. Dar cu slabele-ti mijloace faptele-ti sint de mirare: Pricina, nu rezultatul, laude ti-a cistigat: Intreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare, De aceea al tau nume va fi scump si nepatat. In acel locas de piatra, drum ce duce la vecie, Unde tu te gindesti poate la norodul ce-ai iubit, Cita ai simtit placere cind a lui Mihai sotie A venit sa-ti povesteasca fapte ce l-a stralucit! Noi citim luptele voastre, cum privim vechea armura Ce un urias odata in razboaie a purtat; Greutatea ei ne-apasa, trece slaba-ne masura, Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat. Au trecut vremile-acelea, vremi de fapte stralucite, Insa triste si amare; legi, naravuri se-ndulcesc: Prin stiinte si prin arte natiile infratite In gindire si in pace drumul slavei il gasesc. Caci razboiul e bici groaznec, care moartea il iubeste, Si ai lui singerati dafini natiile ii platesc; E a cerului urgie, este foc care topeste Cringurile inflorite, si padurile ce-l hranesc. Dar a noaptei neagra manta peste dealuri se lateste, La apus se adun norii, se intind ca un vesmint; Peste unde si-n tarie intunerecul domneste; Tot e groaza si tacere… umbra intra in mormint. Lumea e in asteptare… turnurile cele-nalte Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc; Si-ale valurilor mindre generatii spumegate Zidul vechi al manastirei in cadenta il izbesc. |